Rămasă singură după ce și-a crescut copiii – soţul fiind mai mult plecat de acasă –, Anne cade pradă unor vise teribile, neobișnuite. Vise care o duc în pragul „nebuniei”, când nu mai e stăpână pe psihicul și pe hotărârile ei.

Folosind o traducere a lui Bogdan Butaș, un decor sobru, semnat de Carmencita  Brojboiu (o cameră modestă, al cărei perete este o oglindă mare care și ea proiectează visele nebuloase ale  eroinei), și  o distribuţie adecvată, Cristi  Juncu realizează un spectacol dens, dramatic, aspru până la limita suportabilităţii, în care realitatea se 
împletește cu visul.

Secondată de Sorin Cociș (un element de bază în trupa teatrului) și tinerii Rareș Andrici (fiul) și Alexandra Murăruș (nora, o figură nouă pentru mine), 
Catrinel Dumitrescu reușește în acest spectacol cel mai reușit rol al carierei sale. Actriţa urmărește cu exactitate dramatismul și dezarticularea psihică a eroinei, jucând la cote emoţionale înalte drama în care se scaldă, negăsind alte soluţii decât „visele”!

O piesă care a generat un spectacol de mare calitate artistică, urmărit cu multă emoţie de un public de toate vârstele. O notă bună pentru Teatrul Nottara, care a ales acest text interesant, ce avansează o problemă de mare actualitate pentru societatea modernă în care trăim.