Am cunoscut-o pe Ileana aproape de la începutul carierei ei artistice. Eram tânăr actor la proaspătul înființat Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, plecat cu încă patru colegi de an să învingem toate prejudecățile conform cărora teatrul bun se face numai la București. Ileana Stana și soțul ei Andrei Ionescu erau deja actori ai teatrului. S-a remarcat imediat după ce a sosit în colectivul de la Piatra Neamț. Os de mare artistă, fără studii de teatru, a reușit cu imensul ei talent să învingă privirile piezișe și bârfele de culise a celor care fluturau diploma IATC. Așa s-a născut. TALENTATĂ! 

Ileana mi-a fost parteneră de scenă în câteva spectacole pe scena tinereții noastre de la Piatra Neamț (amintesc aici doar Orfeu în infern, pentru că ea a iubit nespus de mult rolul pe care l-a interpretat, Lady Torrance). Ce minunată parteneră! În acel teatru de la poalele Ceahlăului, Ileana a dat viață multor personaje feminine, acoperind o gamă largă de tipuri, de la comedie la dramă: Katea din Povestea unei iubiri de Simonov, Angelica din George Dandin de Molière, Aura din Băiatul din banca a doua de Alecu Popovici, sub bagheta regizorală a lui Giurchescu. Apoi a fost Lissette din Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, Irina din Cred în tine de Korostâliov, Prostituata din Generalul și Nebunul de A.Vaghenstien, Zâna închipuirii din Dumbrava minunată după Sadoveanu, Dorotka din Dracul uitat de Jan Drada, Lady Torrance din Orfeu în infern de Tennesse Williams, Fira din Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, Eliza din Trei generații de Lucia Demetrius, Ema din Fii cuminte, Cristofor!... și multe alte roluri de care lumea teatrului prea puțin știe... 

Până în 1965 și-a pus talentul în slujba acestui teatru moldav, apoi a reușit să fie angajată la Teatrul Național din București, de unde a plecat doar când puterile nu au mai ajutat-o să se urce pe scenă. La Naționalul bucureștean i s-a pus și mai mult în valoare calitățile artistice cu care era înzestrată. Aș aminti aici doar un moment: regizorul Alexandru Finți i-a încredințat dificilul rol al Nastasiei Filippovna din Idiotul de Dostoievski în care Ileana a strălucit. Colegii au prețuit-o, regizori au iubit-o, spectatorii au admirat-o! Ne-a dăruit atâta frumusețe și voie bună prin aparițiile ei pe scenă, la televiziune, în film. 

Ileana Stana-Ionescu și-a făcut datoria față de această artă atât de frumoasă, dar și atât de epuizantă, ca un soldat care-și apără țară. A fost și va rămâne UNICĂ! 

Locurile goale de pe scena teatrului românesc, pe care le lasă în urma lor acești aristocrați ai artei teatrale, se pare că vor fi greu de umplut. 

Binecuvântată să-i fie memoria!