Conform estimărilor OMS, în anul 2020, depresia va fi a doua cauză de dizabilitate (după afecţiunile cardiovasculare). În prezent, 121 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de această boală, de două ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi.

   Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP) şi Liga Română pentru Sănătate Mintală (LRSM), cu sprijinul companiei AstraZeneca, au lansat, la 8 martie a.c., programul „Nu eşti singură. Nu eşti singura!“, care îşi propune să atragă atenţia asupra acestei afecţiuni, impactului pe care îl are asupra calităţii vieţii, necesităţii prezentării la specialist în vederea diagnosticului şi terapiei corecte. La eveniment au participat dnele dr. Bogdana Tudorache, preşedinta LRSM, coordonator naţional OMS pe probleme de sănătate mintală, prof. dr. Mirela Manea, conf. dr. Cătălina Tudose, secretar general al ARPP, psiholog Raluca Nica, director executiv al LRSM. Au fost trecute în revistă date statistice şi epidemiologice referitoare la depresie, amintindu-se studiile din ţara noastră: primul, realizat de LRSM în cadrul proiectului derulat sub egida UE – MINDFUL (Mental Health Information and Determinants for European Level), în 2008, în mai multe ţări europene, care a stabilit prevalenţa episodului depresiv major (EDM), 9% la momentul examinării şi 21% pe durata întregii vieţi, la pacienţii din cabinetele medicilor de familie; celălalt, „Sănătatea mintală în România“, realizat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar, în 2008, în populaţia generală, pe un eşantion reprezentativ, a relevat o prevalenţă a EDM pe durata vieţii de 3,3% pentru toate vârstele şi o creştere semnificativă odată cu vârsta: 2,1–2,6% la grupa 18–49 de ani, 4,4–5,2% la peste 50 de ani şi un ritm de creştere de 1,2% pentru fiecare din grupele de vârstă următoare (50–64 ani şi peste 65 de ani).

   Diagnosticul corect este un pas important către succesul terapeutic. Au fost descrise formele, simptomele bolii şi opţiunile de tratament. Medicii de familie trebuie să observe şi să identifice prin întrebări ţintite semnalmentele bolii şi să îndrume pacienţii către psihiatru, pentru evaluarea specifică şi elaborarea strategiei terapeutice de etapă şi pe termen lung (farmacoterapie, psihoterapii, intervenţii sociale). Sunt necesare: o colaborare optimă MF–psihiatru–psihoterapeut şi asigurarea de servicii integrate adaptate bolii şi persoanei.