Concret, în urma acestei intervenții are loc lipirea foițelor pleurale viscerală și parietală și o aderare între suprafaţa plămânilor şi cea a cutiei toracice, acest lucru prevenind formarea de lichid în cavitatea pleurală.

Indicațiile pleurodezei sunt metastazele cu punct de plecare renal, din tubul digestiv sau de la organele genitale; limfoamele sau melanoamele; insuficiența hepatică sau renală; efuziunile pleurale recidivante; tumorile sânului sau ale plămânului. Contraindicațiile sunt reprezentate de pahipleurită sau de obstrucția la nivel endobronșic.

Atenție! Pleurodeza poate fi efectuată numai după biopsiile toracoscopice.

Principii

Procedura constă în introducerea unei substanțe ce poate produce aderențe între pleura viscerală și pleura parietală. Scopul ei este de a desființa spațiul în care se acumulează colecția. Pleurodeza se efectuează introducând intrapleural un agent simfizant: talc/bleomicină/neomicină/tetraciclină. Administrarea unor astfel de substanţe poate determina durere şi o febră ce se remite în aproximativ 24 de ore postintervenție. Este obligatorie obținerea consimțământului informat al pacientului. Anestezia generală poate fi necesară în anumite situații, pentru a determina o stare cât mai confortabilă pacientului pe parcursul derulării intervenției.

Prin montarea unui tub de dren la nivelul toracelui se elimină aerul sau colecția de lichid. În cazul reexpansionării plămânului colabat, agentul simfizant se introduce intrapleural atunci când cantitatea colecției pleurale drenate pe o durată de 24 de ore se reduce sub 150 ml.

Cel mai utilizat agent chimic iritant este talcul (determină inflamație și fibrozare). Injectarea acestuia în stare lichidă prin tubul de dren se realizează în timpul unui expir forțat, iar durerea resimțită poate fi redusă prin administrarea intravenoasă a unor analgezice. După injectarea substanței, acest tub de dren trebuie clampat, iar ulterior pacientul rămâne în repaus timp de 60-90 de minute. După această perioadă, tubul de dren se declampează, se lasă în drenaj. Tubul de dren rămâne în poziție timp de una-două zile, apoi se suprimă, iar plaga se suturează. După procedură, pacientul este monitorizat pentru orice problemă nou apărută. Este indicată o examinare prin tomografie computerizată, pentru a evidenția dacă lichidul sau aerul mai este sau nu prezent în spațiul pleural. Administrarea de oxigen poate fi necesară dacă nivelul de oxigen în sânge este mai mic decât valoarea normală.

Riscurile intervenției sunt: durere, dispnee, infecție în zona plăgii, febră, dureri abdominale, hipotensiune, emfizem pleural, pneumonie, aritmii.