În
această perioadă există obiceiul ca fiecare să-și îngrămădească amalgamul de probleme
și neajunsuri într-o valiză cu eticheta anului încheiat, pe care speră să o rătăcească
la biroul de obiecte pierdute al gării dintre ani. Ne setăm apoi mental pe o configurație
ce credem că o să ne ajute să mergem mai departe fără a repeta greșelile din trecut
și fără a cădea pradă acelorași capcane și păreri de rău.
Regret,
așadar, că nu pot scrie ceva care să se încadreze în această perspectivă optimistă,
dar cum să o fac când ultimele săptămâni m-au expus unor întâmplări cu urmări pe
care știu bine că le voi târî în anul care vine ca pe un bolovan legat de piciorul
unui ocnaș. Căci nimic nu poate servi mai bine comparației cu ceea ce a ajuns să
fie medicul de familie în România, obligat la muncă silnică într-un sistem profesional
și social viciat de amestecul de incompetență și nepăsare.
Prima
întâmplare: în urma Deciziei nr. 16/2016 a Colegiului Medicilor din România, certificatele
de membru trebuie schimbate conform unui nou formular, astfel încât persoanele care
au solicitat viză anuală începând cu 1 aprilie 2017 trebuiau să primească și un
nou certificat de membru, cel vechi pierzându-și valabilitatea. În acest scop, s-a
solicitat depunerea a șapte documente (în funcție de situație, numărul acestora
putea ajunge la unsprezece) care, în cazul Colegiului Medicilor din Municipiul București,
a presupus prezentarea la sediul acestuia, deoarece cererea personalizată nu se
putea semna decât în această formulă. Am petrecut acolo aproape o oră, stând la
trei cozi, în condițiile în care circuitul ar fi fost mult simplificat prin reunirea
celor trei funcționari în jurul aceluiași birou, astfel încât solicitantul să treacă
lin de la unul la altul. După două luni, am fost anunțată că pot să mă duc să ridic
documentul, dar am avut surpriza să mi se înmâneze același certificat. Nu același
tip de certificat, ci chiar același certificat, cu abțibildul bine-cunoscut din
alți ani lipit pe el! Fără scuze, fără explicații.
A
doua întâmplare: nefiind salariată, îmi plătesc taxele, impozitele și contribuțiile
către stat în mod direct, la sediul administrației finanțelor publice din sectorul
în care locuiesc. Plăți anticipate și regularizări, declarații pe formulare complicate
și decizii de impunere emise de o instituție a statului pe care nu aș fi crezut
nici în ruptul capului că trebuie să o urmăresc să nu mă păgubească. Iată însă că
primesc, la finalul lui 2017, decizia de impunere pentru stabilirea contribuției
de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012, cu titlu de regularizare, dar
care ignoră la modul absolut toate plățile anticipate efectuate cu această destinație
în cursul acelui an și regularizarea plătită în anul următor conform calculelor
contabilei. Ajung la sediul instituției respective și, după jumătate de oră de așteptare,
îmi vine rândul la birou. Urmează o bâjbâială penibilă a funcționarei prin documentele
electronice, cu ezitări evidente și ipoteze eronate, contrazise de documentele doveditoare
tipărite chiar de instituția pe care o reprezintă, după care îmi comunică sec: „Faceți
dv. o cerere de reglare a contului, o depuneți la registratură și așteptați răspunsul
în 45 de zile”. Fără scuze, fără explicații.
A
treia întâmplare: primesc, acum câteva zile, notificare de la Casa de Asigurări
de Sănătate a Municipiului București că, urmare a unei decizii a Curții de Conturi
comunicate CASMB în iulie 2015 (!), figurez cu un „debit” reprezentând contravaloarea
sumelor validate nelegal la niște prescripții medicale emise în 2014, la care datorez
inclusiv dobânzi și penalități calculate de la data plății sumelor respective până
la data reținerii debitului. Citind documentul cu pricina, aflu despre „Cauzele
și împrejurările care au condus la apariția acestor deficiențe”: nesolicitarea și/sau
neverificarea, în unele cazuri, de către medicii prescriptori, a documentelor pacienților
care atestă încadrarea acestora într-o categorie beneficiară de compensarea suplimentară
a medicamentelor prescrise, dar și situația în care „programul informatic SIUI nu
a asigurat detectarea acestor cazuri prin confruntarea raportărilor farmaciilor,
la validare, cu baza de date din fiecare județ”. CASMB mă consideră însă, din start,
responsabilă și, mai mult, îmi solicită dobânzi și penalități pentru o întârziere
care nu mi se datorează. Voi pierde din nou cel puțin două ore ca să duc contestația
și documentele care mă exonerează. Probabil ca nu voi primi nici scuze, nici explicații.
Orice
asemănare a celor relatate mai sus cu ceea ce li s-a întâmplat în acest an și altor
medici de familie nu este deloc întâmplătoare.
Medicii de familie, dar și cei de
alte specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne
scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
