Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE  »  CAMPANII

Prevenţia în cancerul pulmonar – ce e de făcut?

Evitarea fumatului reprezintă metoda aparent cea mai ușoară pentru a reduce epidemia de cancer bronhopulmonar.

Cancerul bronhopulmonar (CBP) este cel mai frecvent tip de cancer, cu cea mai mare rată de mortalitate – mai mare decât toate celelalte trei cancere aflate pe următoarele poziţii ca frecvenţă, luate împreună (mamar, colorectal și de prostată): peste 2 milioane de cazuri noi apărute în 2018 la nivel global (reprezentând 11,6% din totalul cancerelor) și aproape 1,8 milioane de decese (18,4% din totalul deceselor prin cancer).

VM 51, p.5

International Agency for Research of Cancer estimează o dublare a incidenţei sale în următorii 20 ani și apreciază că progresele în tratamentul CBP vor fi modeste, de aceea vom constata o creștere semnificativă și în mortalitate. Cifrele sunt descurajante, supravieţuirea la cinci ani depășind rar 20% în ţările cele mai avansate.

Cu cât o boală este mai frecventă și mai dificil de tratat, cu atât este mai importantă prevenirea apariţiei ei sau, cel puţin, depistarea într-o situaţie cât mai incipientă și, implicit, cât mai vindecabilă. Așadar, putem preveni cancerul bronhopulmonar? Iată o dilemă care frământă lumea medicală de mai bine de un secol.

În mod tradiţional, abordarea prevenţiei în oncologie s-a făcut în două direcţii. Pe de o parte, prevenţia primară este reprezentată în principal de evitarea factorilor de risc. Pe de altă parte, prevenţia secundară se referă la totalitatea măsurilor de depistare a unei boli într-o fază cât mai precoce, când încă nu se manifestă clinic, printr-un efort activ de căutare în populaţia care prezintă risc crescut prin expunerea la aceiași factori de risc.

Prevenţia primară

Din punctul de vedere al prevenţiei primare, abandonarea fumatului reprezintă, în mod evident, cea mai importantă măsură profilactică de reducere a incidenţei CBP. Se apreciază că fumatul este cauza directă de apariţie a acestui cancer în 85-90% dintre cazuri.

Informaţii despre efectul nociv al fumatului avem încă din secolul al XVIII-lea. În 1761 apare primul raport medical despre cancerele nazale la cei care prizează tutun, iar în 1795 este publicată o cercetare care corelează fumatul pipei cu cancerele din sfera orală. Primele date serioase care indică o legătură directă între fumat și CBP văd lumina tiparului în Germania nazistă și sunt confirmate imediat după Al Doilea Război Mondial (1948-1954) de câteva studii mari, independente.

Cu toate acestea, obiceiul nociv al fumatului persistă. Mulţi oameni continuă să joace la ruleta rusească învârtind ţigara între degete, sprijiniţi de o industrie a morţii care își susţine permanent expansiunea în ţările lumii a treia. Există peste un miliard de fumători la nivel mondial, aproape 80% fiind bărbaţi. Ţările cu cei mai mulţi fumători sunt în Europa de Est, Asia și Orientul Mijlociu.

Screeningul, controversat

În ceea ce privește prevenţia secundară sau screeningul, lucrurile nu sunt la fel de ușoare. În 2010 au fost publicate primele rezultate pozitive ale unui studiu de screening în CBP, efectuat în Statele Unite (National Lung Screening Trial), care a utilizat o metodă de tomografie computerizată cu doză mică de iradiere (low-dose computed tomography – LDCT).

Reducerea de risc a fost mai degrabă modestă, cifrele arătând o scădere a mortalităţii cu 20% la populaţia evaluată. Ulterior, alte studii de mai mică anvergură, efectuate în Europa, au confirmat eficacitatea LDCT în reducerea mortalităţii prin depistarea CBP într-un stadiu incipient.

Din păcate, screeningul prin tomografie computerizată aduce cu sine o serie de dezavantaje. Primul este rata mare de rezultate fals pozitive, care induc un șoc psihologic inutil. Un al doilea dezavantaj este doza de iradiere, care ar putea induce un alt cancer, după numeroase investigaţii seriate. Al treilea dezavantaj ar putea fi reprezentat de rata excesivă de diagnostic. O noţiune paradoxală la prima vedere, aceasta se referă la identificarea unor cancere care ar putea să nu pună probleme clinice până la sfârșitul natural al vieţii pacientului.

În ciuda recomandărilor ghidurilor americane formulate de organizaţii prestigioase în prevenţia și tratamentul cancerului, screeningul pentru CBP se face rar chiar și în Statele Unite. Anul trecut se anunţa că mai puţin de 2% dintre americanii aflaţi în populaţia-ţintă au efectuat o tomografie computerizată de screening. În Europa, iniţiativele de acest fel au fost mai degrabă sporadice.

Suntem încă departe de a avea un screening eficient în cancerul pulmonar, așa cum se întâmplă în cancerul de col uterin, mamar sau colorectal.

Fumatul, în creștere în rândul femeilor și tinerilor

În România, în ultima jumătate de secol, mortalitatea prin acest tip de cancer a crescut de patru ori la femei (620 de cazuri în 1963, 2.410 cazuri în 2017) și de peste trei ori la bărbaţi (2.345 de cazuri în 1963, 7.840 de cazuri în 2017). Și la noi, CBP este cea mai frecventă (13,6%) și mai ucigașă (20,2%) tumoră malignă.

Așa cum s-a constatat și la nivel mondial, tendinţa în ţara noastră este de stagnare și chiar de ușor regres la bărbaţi, însă de creștere continuă la femei și în rândul tinerilor. Acest fenomen este cauzat, probabil, în principal de schimbările de statut social care au „democratizat” fumatul spre sfârșitul secolului XX.

În ţara noastră, tulburările sociale de la începutul anilor ‘90 au dus la creșterea semnificativă a numărului de fumători. Au apărut pe piaţă tot felul de ţigări „occidentale”, fine, care aduceau cu ele iluzia bunăstării într-o revărsare de reclame pe canalele mass-media, iar impactul a fost copleșitor. Într-o Europă care conștientiza pericolul și abandona treptat viciul, românii au devenit, alături de alţi est-europeni, campioni ai fumatului, tendinţă menţinută și astăzi. Astfel, maximumul istoric de consum per capita a fost înregistrat în România în 1995, mult mai târziu decât în Statele Unite (la începutul anilor ‘70) sau în Europa Occidentală (la începutul anilor ‘80).

Putem noi, românii, să abandonăm fumatul? În mod cert, este cel mai ușor mod de a reduce această epidemie de cancere. CBP este doar partea cea mai vizibilă și mai înspăimântătoare a aisbergului. Fumatul e cauza celor mai multe cancere din sfera ORL și genito-urinară, dar și a numeroase cancere digestive și mamare. Există însă o componentă uriașă a patologiei tabagice în zona nononcologică, în special în cea cardiovasculară și pneumologică.

„The low-hanging fruit”, greu de atins

Primii pași i-am făcut deja. Lucrurile arată mai bine azi decât în urmă cu 25 de ani. Numărul fumătorilor scade treptat, consumul de ţigări per capita scade și el, lumea devine tot mai conștientă de pericolul acestui flagel. Legea care interzice fumatul în spaţiile publice a fost apreciată inclusiv de majoritatea fumătorilor. Totuși, e prea devreme pentru a abandona lupta. Campaniile împotriva fumatului trebuie să continue, având ca ţintă predilectă grupurile de tineri din licee. Ar trebui să continue scumpirea treptată a ţigărilor, în paralel cu un control strict al contrabandei în acest domeniu.

Cineva denumea odată fumatul „the low-hanging fruit”. Într-adevăr, abandonarea unui obicei nefiziologic, nefiresc, urât mirositor și tot mai scump pare foarte la îndemână la prima vedere. Sigur că lucrurile sunt însă mai complicate, fiind vorba despre un obicei foarte profitabil financiar pentru unii și care induce o puternică dependenţă psihologică, uneori chiar organică.

Prevenţia secundară și resursele României

Ce putem face pentru prevenţia secundară? Probabil, mult mai puţin. Într-o ţară în care resursele imagistice moderne sunt la limita inferioară a necesarului diagnostic, implementarea unui program de screening eficient și cuprinzător este iluzorie. Un astfel de program ar trebui să acopere o populaţie-ţintă de mari fumători de aproape 1 milion de persoane (circa 20% din populaţia adultă de 55-74 de ani).

Ar fi nevoie de o infrastructură enormă dedicată acestei patologii, care ar necesita investiţii foarte mari și decontări pe măsură, cât timp e puţin probabil să convingem populaţia-ţintă, în majoritate pensionari, să suporte ei înșiși această cheltuială.

O altă resursă ar fi însă și mai puţin accesibilă – resursa umană. Un program care să efectueze sute de mii de tomografii anual ar însemna sute de medici specialiști de imagistică și alte sute de tehnicieni radiologi dedicaţi. În condiţiile actuale de formare, asta ar necesita mulţi ani, mai ales în situaţia în care tentaţia imagiștilor de a pleca în alte ţări este mare.

Rămân la convingerea că, la momentul actual, prevenţia secundară este extrem de dificilă. Poate vom avea în viitor o metodă mai rapidă, mai ieftină și mai puţin iradiantă, care să schimbe complet situaţia și să aducă acel mult-dorit test de care avem nevoie cu disperare. Până atunci, prevenţia primară rămâne opţiunea cea mai importantă. Rezultatul cel mai eficient se obţine cel mai ușor prin abandonarea fumatului. Plămânii sunt făcuţi dintotdeauna pentru a inspira un singur gaz – aerul.

Conf. dr. Șerban Negru

Etichete: fumat cancer bronhopulmonar tigari fumatori

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.