Cantităţile mari de particule fine existente
în aer reprezintă un factor de risc, ce poate provoca unele incidente
cardiovasculare. Cercetătorii care s-au ocupat de această problemă au
arătat că sunt în joc o serie de mecanisme, iar hebdomadarul belgian LE GENERALISTE le acordă un amplu spaţiu în nr. 993.
Creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare legate de
particulele fine din aer – arată revista – este atribuită, în mod
obişnuit, incidentelor acute, care, la rândul lor, sunt produse de
fenomene ischemice, de o disfuncţie endotelială, de o activare a
sistemului fibrinolitic sau, poate, de o destabilizare a plăcilor
ateromatoase. Experimentele pe animale arată că expunerea la particule
fine accelerează ateroscleroza. Cercetătorii americani au analizat
această situaţie timp de câţiva ani şi au observat că ateroscleroza
evoluează cu atât mai repede, cu cât expunerea la particule fine de
dimensiuni sub 2,5 μm (PM 2,5) este mai ridicată. Boala progresează de
două ori mai repede la persoanele ce locuiesc la mai puţin de 100 m de o
autostradă. Totodată, se pare că microvascularizaţia suferă leziuni
selective. Experienţe toxicologice au arătat că expunerea la PM 2,5
perturbă mecanismul endotelial de dilatare. Există şi o metodă foarte
simplă pentru a estima starea de microvascularizare generală a corpului:
analiza fotografică a vaselor retinei. O serie de studii au demonstrat
deja că observarea unei îngustări a arterelor sau a dilatării venelor la
acest nivel constituie un factor predictiv al creşterii riscului de
infarct miocardic, de AVC sau de deces din cauze cardiace. Îngustarea
arteriolară este, totodată corelată cu markerii unei suferinţe
cardiovasculare subclinice, precum creşterea masei ventriculului stâng
sau a rigidităţii aortei şi a arterelor. Această corelare este
independentă de factorii clasici ai riscului cardiovascular. În acelaşi
timp, pentru prima oară a fost posibil să se probeze că particulele fine
alterează microvascularizaţia retiniană. Cercetătorii au fotografiat
retina a 6.800 de persoane cu vârste între 46 şi 87 de ani şi au
comparat datele astfel obţinute cu expunerea medie la PM 2,5 în decursul
a doi ani ce au precedat studiul, precum şi cu cele din ajunul
investigaţiei. Cei doi parametri erau – independent unul de altul –
corelaţi în mod invers cu diametrul arteriolelor. Pentru fiecare
creştere de 3 μg/mc de expunere prelungită la PM 2,5, diametrul
arteriolar scădea cu 0,4 micrometri. Această îngustare corespundea unei
îmbătrâniri suplimentare a arterelor cu şapte ani. Autorii cercetării au
tras concluzia că e vorba de o afectare specifică a
microvascularizaţiei şi nu de o consecinţă a leziunilor celui mai mare
vas sanguin. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.