Ne-a răspuns cu plăcere, bucurie și sinceritate și prin răspunsurile sale am putut vedea perspectiva medicului fără cont în social media.

Social media poate fi o oportunitate pentru medici în
demersul lor de a face educaţie pentru pacienţi și de a
se menţine informaţi în domeniul profesional.

Toate acestea vin la pachet cu un consum emoţional și de
timp, pe care fiecare trebuie să decidă,
onest, dacă și cum îl poate gestiona.

Care au fost factorii care au contribuit la alegerea dv. de a nu folosi social media?

a. Am învăţat că o viaţă sănătoasă presupune inclusiv o disciplină legată de delimitarea clară a vieţii profesionale de cea de familie. Consider că este foarte greu să faci acest lucru în momentul în care accesezi această „poartă către lume”.

b. Consider că, de cele mai multe ori, opiniile postate pe social media sunt unele superficiale, făcute cu „mare vitejie” din faţa calculatorului, a telefonului etc. Am văzut atâtea persoane care erau atât de curajoase în mesajele lor, dar când era de făcut ceva concret, tot eroismul se ofilea.

c. Ce să mai spunem despre criticile aduse unora și altora? Dar în afară de a aduce critici în timp ce butonezi la calculator sau telefon, ce faci pentru societate sau comunitate?

d. În general, nu am timp liber, dar vreau să am timp, oricât de puţin, pe care să îl dedic familiei și casei. Am nevoie de un timp în care să le aparţin doar familiei și casei.

e. Lipsa de intimitate și nesiguranţa care pot să apară. Și aici mă refer la faptul că în multe cazuri sunt distribuite unui cerc de persoane (nu neapărat prieteni) informaţii care ar trebui să fie dezvăluite
într-un cerc foarte restrâns. Am auzit afirmaţii de genul: „Cutare este în concediu, știu pentru că a postat pe…”.

f. Acum, după toate acestea, aș adăuga și punctul f la această întrebare, și anume: pentru că este mult timp pierdut. Voiam să spun „pierdut inutil”, dar nu există timp petrecut într-un mod util care să fie pierdut.

Aţi primit vreodată o propunere din partea unor agenţii de digital sau persoane, care ar fi fost dispuse să se ocupe de reţelele de socializare în numele dv.?

Au existat (și mai există) persoane care îmi spun că imaginea mea are de pierdut prin faptul că nu sunt vizibilă. Și eu le răspund că toate au un preţ. A început să îmi placă statutul de persoană care „nu există”. Nu, atât timp cât pot să rezist așa, așa vreau să rămân.

AGLUTINARE ÎN FUNCŢiE DE PREFERINŢE

Din exterior, cum percepeţi social media?

Sunt dezolată de obiceiul românesc (poate nu e specific doar nouă) de a-ţi da cu părerea vizavi de orice subiect. Mult prea rar mi-a fost dat să aud o persoană spunând că nu poate să își dea cu părerea pentru că nu cunoaște suficient tema respectivă.

În plus, există o doză foarte mare de lipsă de respect, de apreciere faţă de educaţie în general. Ce mă califică pe mine să spun despre un horticultor că e bun sau rău? Apreciez asta în funcţie de cum îi arată site-ul, de ce mesaje postează sau de ce scriu unii despre el pe reţelele de socializare?

Ce părere aveţi despre grupurile create pe reţelele de socializare, precum cele de pacienţi și forumurile din online?

Cred că aici îmi trebuie multe cuvinte. Grupurile peer-to-peer sunt foarte importante și pot fi un cadru foarte bun de învăţare. Problema este că, de cele mai multe ori, se creează o aglutinare în funcţie de preferinţe, nu de obiectiv.

Înţeleg că există grupul antivacciniștilor, grupul mămicilor care preferă un anumit tip de alimentaţie pentru copii etc. Consider că o astfel de selectare nu face decât să adâncească nișa, fără să-i aducă progres știinţific grupului.

Sigur, din perspectiva teoriilor din comunicare, există explicaţii legate de confortul pe care ţi-l dă grupul format din indivizi cu valori asemănătoare. Dar există și explicaţii populare, de genul „Cine se aseamănă se adună”.

La un astfel de grup, evoluţia e mai degrabă pe orizontală decât pe verticală. Care e reacţia într-un astfel de grup dacă vine un participant și spune ceva (dovedit știinţific) ce nu corespunde valorilor și credinţelor grupului?

Dar ei sunt fericiţi că au cu cine împărtăși. Ceea ce eu nu înţeleg este cum de au timp? Și de cele mai multe ori e un timp pierdut pentru minte și suflet!