Germania. 87,5% din populaţie
beneficiază cel puţin de pachetul de bază prin sistemul de asigurări de stat.
Persoanele cu un venit lunar mai mic de 3.975 de euro (49.500 de euro anual)
pot beneficia doar de pachet de bază, în cadrul sistemului naţional de asigurări
de sănătate de stat. De acest pachet beneficiază şi persoanele fără venituri,
dependente de cetăţenii acoperiţi de sistemul naţional de sănătate, şi studenţii
de până la 30 de ani. Cei cu un venit mai mare, funcţionarii publici,
liber-profesioniştii îşi pot face şi asigurări private de sănătate. Pachetul de
bază include spitalizare şi asistenţă medicală în ambulatoriu, servicii de
recuperare, servicii stomatologice, eliberarea de medicamente pe bază de reţetă,
concedii medicale, acces la programe de imunizare şi de prevenţie mai ales în
timpul sarcinii şi pentru depistarea precoce a cancerului sau alte boli cu
impact major, cum ar fi bolile cardiovasculare. Asistenţa medicală la domiciliu
acolo unde nu este posibilă spitalizarea. În acest pachet intră şi pacienţii
care au copii sub 12 ani sau cu o dizabilitate şi care nu pot fi îngrijiţi de
altă persoană la domiciliu. Pachetul de bază este asigurat din salariu, 15,5%,
din care jumătate plăteşte angajatorul, iar jumătate angajatul. Germanii îşi
pot alege orice medic doresc. Şomerii sunt finanţaţi separat, prin fondul
social.
Marea Britanie. Pachetul de bază
acoperă, la prima vedere, o gamă impresionantă de servicii medicale, de la
asistenţă medicală primară (în care sunt implicaţi medicii de familie,
stomatologii, opticienii şi farmaciştii, precum şi asistenţa medicală de urgenţă),
asistenţă medicală secundară (cea desfăşurată la recomandarea medicului, în
clinici sau spitale publice). Pachetul de bază acoperă servicii de prevenţie –
programe de imunizare –, de diagnosticare şi tratament, inclusiv pentru
serviciile de sănătate mintală, până la servicii privind sănătatea reproducerii
(contracepţie şi întreruperi de sarcină) şi unele servicii de medicină
alternativă, printre care şi hipnoza, la recomandarea medicului. NHS oferă un
serviciu telefonic de asistenţă medicală în cadrul căruia asistente medicale răspund
apelurilor 24 de ore din 24. Pachetul este acoperit de taxe, o persoană plătind
aproximativ 2.000 de lire sterline anual pentru sănătate. Aproximativ 90% din
populaţia Marii Britanii este asigurată prin NHS. Asiguraţii trebuie să
contribuie la plata medicamentelor (7,10 lire pe o reţetă, iar dacă sunt
necesare mai mult de patru reţete trimestrial sau de 15 reţete anual, există
certificate preplătite în valoare mai mică decât sumele pe care le-ar presupune
acestea). De asemenea, trebuie să contribuie la plata tratamentelor dentare,
testelor oftalmologice, ochelarilor sau lentilelor de contact. Sunt scutite de
la aceste reguli persoanele cu vârstă sub 16 ani sau tinerii care sunt încă în
sistemul de educaţie şi au mai puţin de 18 ani, persoanele de peste 60 de ani,
cele cu venituri mici, pacienţii internaţi şi persoanele care deţin un
certificat de scutire NHS cum ar fi pentru sarcină sau pentru dizabilităţi,
persoanele care solicită contraceptive pe bază de reţetă.
Franţa. Serviciile de asigurări publice de sănătate (Couverture Maladie Universelle CMU)
sunt parte a sistemul de servicii sociale şi asigură orice persoană care locuieşte
legal pe teritoriul Franţei – salariaţii, persoanele aflate în îngrijirea acestora
şi şomerii. Finanţarea este asigurată de cotizaţii ale angaţilor şi
angajatorilor. Pachetul de bază este gratuit pentru angajaţii care au un venit
lunar sub o anumită limită, peste acest prag fiind necesară plata unei cotizaţii
de 8% din venit. Asigură o gamă largă de servicii, de la spitalizare şi
medicina în ambulatoriu, îngrijirea maternală, medicamentele eliberate pe bază
de reţetă (inclusiv produse homeopatice), servicii de recuperare, tratamente în
spa-uri, tratamente pe termen lung şi, într-o mai mică măsură, îngrijire
stomatologică şi oftalmologică. Ca regulă, pacienţii plătesc tarife complete către
furnizorul de servicii de sănătate (o vizită la medic costă în jur de 23 de
euro), care apoi, în funcţie de venit, se rambursează parţial sau total
(rambursare între 70 şi 100%), pe baza unui card de sănătate.
Spania. Accesul la serviciile de sănătate
este gratuit pentru toate persoanele afiliate la sistemul de asigurări sociale,
pe baza unui card de sănătate (tarjeta de
seguridad social). Aceste persoane sunt salariaţii, pensionarii sistemului
de securitate social, liber-profesioniştii şi şomerii. Angajatul şi angajatorul
plătesc către sistemul social (angajatorul în proporţie mai mare).
Liber-profesioniştii plătesc un procent de minimum 29% din venituri pentru sănătate.
Pachetul de bază, acoperit integral de fonduri publice, include asistenţa
medicală de urgenţă, programe de prevenţie şi de screening, tratament
intraspitalicesc şi servicii de recuperare. Două legi introduse în 2012 pe
fondul crizei economice au modificat contribuţia cetăţenilor la pachetul de bază
– persoanele cu venituri anuale mai mici de 18.000 de euro plătesc 40% din preţul
medicamentelor, dacă sunt angajaţi sau în grija angajaţilor, iar pensionarii –
10% (şi nu mai mult de 8 euro pe lună); între 18.000 şi 100.000 de euro – 50%,
respectiv 10% (nu mai mult de 18 euro), iar peste 100.000 de euro – 60%,
respectiv 60% din preţul medicamentelor. Această regulă este valabilă pentru
medicamentele eliberate pe bază de reţetă, de la farmacie, tratamentul
medicamentos administrat în spital fiind gratuit.
