opt luni o săptămână o zi 

în orașul din care toată lumea a plecat pe litoralul 

în care se celebrează funeraliile 

tuturor copiilor 

născuți 

întârziați 

sau-pur-și-simplu-avortați 

mă plimb în rochia de tânără mămică 

în căști cu albumul pe care îți plăcea să-l asculți când îți povesteam despre maria-și-ioana 

dar numai-când-mă-futeai 

ochelari de soare 

dezordine studiată în păr 

topless cu vedere la pedichiură 

pietonala de unde se aud valurile lichidului amniotic 

un tip pe scooter care îmi amintește de

| shh, ești halucinație, rămâi secretă | 

mă întreabă ce zodie ar fi fost 

micuțul meu 

pe care îl plimb în căruciorul 

și real și imaginar 

și îmi spune că are o pizza și un loc în pat în plus 

îl întreb dacă are și lapte praf 

și îmi aranjez zâmbetul de copilă 

când încă din lateral scooterul adus de la nemți 

mă amenință 

| în oglindă, halucinațiile se aud mai aproape | 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.