Din cauza recoltării inadecvate a probelor pentru testarea COVID-19, prin utilizarea unui tampon nazal, la o pacientă cu encefalocel neidentificat anterior, s-a produs un caz rar de scurgere nazală de LCR (lichid cefalorahidian).

„Acest caz de scurgere de LCR iatrogenă (...) ilustrează faptul că intervenţiile chirurgicale anterioare sau afecţiunile care afectează anatomia normală nazală ar putea crește riscul de efecte adverse asociate cu testarea nazală pentru patogeni respiratori, inclusiv COVID-19.

Ar trebui să fie luate în considerare metode alternative pentru screeningul nazal la pacienţii cu defecte de bază de craniu cunoscute, cu istoric de intervenţii chirurgicale de sinusuri oriu de bază de craniu sau afecţiuni predispozante pentru erodarea bazei craniului”, susţine dr.
Christopher Blake Sullivan, unul dintre autorii prezentării de caz publicate în JAMA Otolaryngology-Head and Neck Surgery.

Efectele secundare ale scurgerii nazale

Pacienta era o femeie în jur de 40 de ani, la care s-a constatat apariţia rinoreei clare de la nivelul orificiului narinar drept, asociind gust metalic, cefalee, rigiditatea cefei, vărsături și fotofobie.

Gustul LCR poate fi sărat sau poate fi perceput drept metalic, conform precizării făcute pentru Medscape Medical News de autorul senior al prezentării de caz, dr. Jarrett E. Walsh, de la University of Iowa Hospitals and Clinics.

„În asociere cu scurgerea fluidului, [pacienţii] pot avea cefalee, iar în cazurile severe, scurgerile LCR pot conduce la meningită deoarece bacteriile de la nivelul nasului pot ajunge în creier”, a explicat dr. Walsh.

Pacienta fusese testată recent pentru COVID-19, urmând să efectueze o intervenţie chirurgicală electivă pentru repararea unei hernii. Antecedentele personale patologice ale acesteia includeau hipertensiunea idiopatică intracraniană și înlăturarea unor polipi nazali în urmă cu 20 de ani.

Simptomele au apărut la scurt timp după recoltarea probelor pentru test. Rinoreea a fost identificată în cadrul examenului fizic, iar ulterior, o masă a fost observată la nivelul meatului nazal mijlociu drept prin intermediul nazofaringoscopiei.

Testarea scurgerii nazale a fost pozitivă pentru β2-transferină. Examinările CT și IRM au dezvăluit „un encefalocel de 1,8 cm”, conform autorilor prezentării de caz.

Deși formaţiunea fusese identificată încă din 2017 pe CT, aceasta fusese descrisă drept „afectarea sinusurilor paranazale, dar nu encefalocel”. Pacienta a fost internată, fiindu-i efectuată o intervenţie chirurgicală
endoscopică de reparare a fistului LCR.

Evenimentul ar fi putut fi evitat
„Hipertensiunea intracraniană idio­patică reprezintă un factor de risc pentru formarea meningocelului, iar această pacientă avea un defect de bază de craniu nediagnosticat (...) prezent pe examinările imagistice încă din 2017 (...).

De aceea, considerăm că tamponul nazal nu a lezat baza craniului, ci mai degrabă testul invaziv a cauzat trauma pe baza encefalocelului preexistent al pacientei”, sunt de părere autorii prezentărilor de caz.

„Aceasta este o situaţie unică, în care, indubitabil, pacienta avea o afecţiune preexistentă care a predispus-o la generarea scurgerii LCR (...). Cel mai probabil, encefalocelul umplut cu LCR a fost lezat din cauza utilizării inadecvate a tamponului nazal”, susţine dr. Walsh. Pentru evitarea acestor evenimente, specialistul sugerează utilizarea tamponului nazal „paralel și de-a lungul podelei fosei nazale, evitând baza craniului”.

„Clinicienii ar trebui să respecte modalităţile adecvate de testare și ar trebui să conștientizeze faptul că anumite persoane ar putea avea risc crescut de leziuni accidentale”, a conchis dr. Walsh.