Deși unele țări au interzis folosirea lor, aceste substanțe chimice se găsesc în multe produse ce ajung la consumatori. Acum, primul studiu de acest fel a dovedit că există o legătură între aceste substanțe chimice și cancerul la ficat, scrie www.jpost.com. 

Există din ce în ce mai multe dovezi cum că expunerea regulată la un grup de substanțe chimice folosite într-o gamă diversă de obiecte din gospodărie, cum ar fi oalele și tigăile, este corelată cu o creștere în rata cazurilor de cancer.

Un nou studiu care a examinat corelația dintre cancerul hepatic și prezența acestor substanțe chimice în corpul uman a descoperit că persoanele cu cele mai mari niveluri ale expunerii au fost de sute de ori mai predispuse să dezvolte în cele din urmă cancer.

Grupa substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă un grup mare alcătuit din 4.700 de substanțe chimice care contaminează solul și pânza freatică deoarece substanțele din aceste chimicale se descompun foarte lent și se acumulează în timp, iar acest proces are loc de asemenea în corpul uman.

PFAS, utilizate în multe produse industriale și de consum, au fost prima dată descoperite în sângele persoanelor care au lucrat cu aceste substanțe chimice, în anii 1970. În anii ’90, acestea au fost descoperite în sângele persoanelor care nu au lucrat cu aceste substanțe chimice, ceea ce a dus la o creștere a conștientizării potențialelor riscuri pentru sănătate.

Unii producători au încetat să mai folosească  acidul perfluorooctanoic (PFOA) și acidul 1-octanesulfonic (PFAS), dar pentru că acestea sunt PFAS de lungă durată, ele se găsesc în apa potabilă, în multe produse alimentre și în sângele a peste 98% dintre adulții americani, arată sursa menționată.

Cancere asociate

O echipă de cercetători de la  Keck School of Medicine de la University of Southern California a putut să folosească probe de sânge uman colectate ca parte dintr-un studiu epidemiologic amplu, fiind o colaborare între mai multe entități.

Acest proiect a urmărit peste 200.000 de locuitori din Los Angeles și Hawaii pentru a urmări dacă aceștia au dezvoltat cancer și/sau alte boli. Aceste probe de sânge uman și de țesut au permis echipei de cercetători să descopere 50 de participanți care au dezvoltat în cele din urmă cancer hepatic, le-a permis să evalueze probele de sânge luate înainte de diagnosticul de cancer al acestor persoane și să le compare cu 50 de persoane care nu au dezvoltat cancer în timpul aceluiași studiu.

Un motiv pentru care au existat atât de puține studii realizate pe oameni în acest domeniu al PFAS este că experții au nevoie de probele corespunzătoare de sânge. Pentru a verifica dacă expunerea la factorii de mediu este un factor în dezvoltarea cancerului la anumite persoane, probele de sânge și de țesut sunt necesare cu mai mulți ani înainte de diagnostic pentru a putea urmări progresia bolii la acele persoane.

Cercetătorii au descoperit mai multe tipuri de PFAS în probele de sânge luate înainte ca participanții să fi dezvoltat cancer hepatic.

Studiul a descoperit că cea mai puternică corelație a fost între PFAS și cancerul hepatic și că subiecții din primele 10% ce reprezentau expunerea la PFAS au fost de 4,5 ori mai predispuși să dezvolte cancer la ficat decât acei oameni cu cele mai scăzute concentrații de PFAS în sânge.

Echipa de cercetători a putut să arate modalitățile posibile în care substanțele PFAS au alterat funcționarea normală a ficatului. Evaluarea lor asupra probelor de sânge și de țesut a arătat dovezi că PFAS par să altereze procesul normal al metabolismului glucozei, metabolismul bilei și metabolismul anumitor aminoacizi care se află în ficat.