Tratamentul cu tebentafusp a fost asociat cu o supravieţuire globală semnificativ mai mare în cazul pacienţilor cu melanom uveal metastatic, comparativ cu terapia de control.
Melanomul uveal, cel mai frecvent cancer intraocular în rândul adulţilor, reprezintă aproximativ 3-5% din categoria melanoamelor. Deși provine din melanocite, melanomul uveal este diferit de cel cutanat, atât prin factorii moleculari, cât și prin modelele metastatice și microambientul imunitar tumoral.
Până la 50% dintre pacienţii cu melanom uveal vor avea metastaze, predominant hepatice, iar prognosticul la acești pacienţi este foarte slab, supravieţuirea globală mediană fiind de aproximativ un an.
Până în prezent nu a fost stabilit un tratament standard, iar datele privind beneficiile terapiei sistemice asupra ratei de supravieţuire lipsesc.
Un studiu publicat recent în New England Journal of Medicine și-a îndeplinit obiectivul principal, demonstrând că terapia cu tebentafusp este asociată cu o supravieţuire globală semnificativ mai mare, comparativ cu terapia cu pembrolizumab, ipilimumab sau dacarbazină.
Tebentafusp este o proteină care prezintă un receptor de celule T, fuzionat la un domeniu care activează aceste limfocite pentru a se lega de glicoproteina 100 prezentă în membranele celulelor tumorale, la nivelul sistemului HLA-A*02:01.
În acest studiu multicentric, de fază 3, randomizat, au fost înscriși 378 de pacienţi HLA-A*02:01 pozitivi care aveau confirmare histologică sau citologică locală a melanomului uveal metastatic, cu vârsta de cel puţin 18 ani, și care nu primiseră nicio terapie anterioară pentru boala metastatică.
Criteriile de excludere au inclus documentarea metastazelor la nivelul sistemului nervos simpatic, a bolilor autoimune sistemice care necesitau administrarea glucocorticoizilor sau a tratamentului imunosupresor sistemic. Pacienţii au fost randomizaţi într-un raport de 2:1 pentru a primi tebentafusp sau pembrolizumab, ipilimumab sau dacarbazină (grup de control).
Potrivit rezultatelor, supravieţuirea globală estimată la un an a fost de 73% în grupul tebentafusp și de 59% în grupul de control. Durata mediană estimată a supravieţuirii globale a fost de 21,7 luni și respectiv 16 luni.
Tratamentul cu tebentafusp a dus așadar la un beneficiu semnificativ de supravieţuire fără progresie a bolii. La șase luni, supravieţuirea fără progresie a fost de 31% în grupul tebentafusp, comparativ cu 19% în grupul de control. Cele mai frecvente evenimente adverse în grupul tebentafusp au fost: febră (76%), frison (47%), hipotensiune arterială (38%) și erupţii cutanate, prurit, eritem.
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2103485
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
