Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Dublul standard și sănătatea publică

Viața Medicală
Conf. dr. Horia BUMBEA vineri, 4 august 2017
     Se tot aduce în discuție tema dublului standard pentru Europa de Est în cazul alimentelor și al altor produse de consum. Tema era prezentă subliminal în mintea noastră de mulți ani, de când constatam că orice produs adus „din afară” e altfel: ciocolata mai gustoasă, parfumul mai puternic. Aceeași întrebare a început să apară și legat de medicamente. Observam că aspirina sau paracetamolul păreau mai eficiente dacă erau cumpărate din Vest sau, și mai bine, de peste ocean. Printre colegii mei hematologi s-a înfiripat o observație legată de numărul mai mare de recăderi într-o boală în care rata de răspuns este mai mare decât atunci când am început noi rezidențiatul, deși folosim aceleași medicamente, dar, într-adevăr, producătorii sunt alții. Să fie și aici vorba despre un dublu standard? Nu, nu pot să cred așa ceva. Cel mai probabil, în cazul medicamentelor, este vorba despre efectul placebo. Observațiile noastre clinice nu sunt studii dublu orb. Atât medicul, cât și pacientul văd ce produs se folosește, iar atunci când ai încredere într-un tratament, când intervine și factorul psihic, nu doar mecanismele biochimice, efectul se potențează.
     De aici o primă concluzie: atacul permanent la medici și la medicina românească, din presă și din discuțiile publice, se întoarce, până la urmă, împotriva românilor. Lipsa de încredere generată astfel atenuează efectul placebo sau chiar îl transformă în efect nocebo, făcând ca medicamentele folosite să pară a avea un standard mai coborât. Nu standardul medicamentului diferă, ci rezultatul. Nu ne-ar trebui doar medicamente ca afară (oricum acestea sunt verificate și au aceeași compoziție ca în Occident), ci și o atitudine occidentală. Prin respectul arătat profesioniștilor din domeniu se construiește o relație de încredere, care contribuie mult la complianță, la sprijinul psihologic și, în final, la un rezultat mai bun pentru pacient.
     Dacă publicul și medicii își pun problema dublului standard la medicamente, decidenții își doresc un standard mai scăzut, fac politici publice bazate pe asta, solicită folosirea unor scheme mai ieftine. Socoteala de la Casă se potrivește cu cea din alimentară: un pateu mai ieftin vindecă foamea la fel ca un pateu de firmă. Nu o avea același gust, poate conține mai multe E-uri, ficatul de gâscă e înlocuit cu cel de porc, dar una peste alta ieși mai ieftin și tot atât de sătul când îl pui pe pâine. Nu cred că lucrurile stau la fel în medicină. Medicamentele noi sunt aprobate doar după ce fac dovada că sunt mai bune decât cele clasice: au mai puține efecte adverse, sunt mai eficiente, rezolvă mai rapid problema, cu mai puține zile de internare, cu suferințe mai mici pentru pacienți, cu mai puține costuri pentru sistem. Scumpindu-se la tărâțe, statul cheltuie deseori mai mult, în goana sa după economii: în loc să administreze oral un produs de ultimă generație, alege să compenseze unul mai ieftin, dar care necesită spitalizare, are un profil de siguranță mai scăzut, deci mai multe incidente și accidente greu de tratat, cu complicații costisitoare. În final, plătește mai mult sau plătește la fel ca pentru produsul mai scump, dar cu suferințe mai mari pentru pacienți.
     Problema ar fi între stat și cetățenii săi, la o primă vedere. Dacă statul vrea să le ofere un standard de mâna a doua la tratamente, cetățenii ar trebui să fie cei care protestează. Când demnitarii își iau mașini de serviciu, nu aleg „generice”, că tot patru roți și un volan au, asemeni celor scumpe. Nici nu iau modele mai vechi, ci numai de ultima generație. Din păcate, pacientul nu le reproșează nimic decidenților când are o hemoragie digestivă superioară pentru că s-a compensat un anticoagulant dintr-o clasă inferioară, motivat de prețul mai mic. Nu decidenților, ci medicului!
     Astfel, a apărut o tensiune suplimentară între medici și contabili: medicul vrea o terapie ca afară, pentru ca pacientul să o ducă mai bine, iar el să fie mai puțin expus reclamațiilor și reproșurilor din cauza sistemului. Contabilul vrea să impună standarde inferioare, pentru a face economii. Și chiar face, pentru că medicul își plătește din buzunar avocatul, nu îl plătește casa de asigurări. Apropo, cum se face că și asigurările de malpraxis din România sunt mai ineficiente decât cele din Occident, deși sunt încheiate cu aceleași companii? Ca urmare, stimați reprezentanți ai ASF, de ce nu vorbim de un dublu standard și la produsele oferite medicilor de firmele de asigurări? Măcar ministrul agriculturii a testat câteva borcane cu pateu din trei țări europene. Pe când și o analiză comparativă a polițelor de malpraxis?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.