Zilele acestea de iarnă întârziată ucisă precoce de primăvară m-au convins să aleg serviciile companiilor de taximetrie. De câte ori spun adresa unde doresc să mă deplasez – Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” – inerent se înfiripează discuții pe teme de boli respiratorii sau orice se leagă de sezonul în curs.

În taxiul în care am urcat mirosea a fum de țigară, dovada că cel aflat în serviciu la acel moment era un fumător înveterat. Dintr-una în alta, așa cum se întâmplă adesea cu taximetriștii vorbăreți, am ajuns la un subiect delicat. Șoferul mi-a povestit cum a avut un tată fumător, care a murit la spital de cancer pulmonar. Imediat însă a venit și întrebarea: cancerul este ereditar? În clipa aceea mi-am adus aminte că am auzit această întrebare din gura aparținătorilor și a familiilor de foarte multe ori. Toți erau preocupați – uneori brusc, alteori de foarte mult timp – de viitorul rudelor, al apropiaților cu cancere pulmonare depistate în perioada internării și la momentul dialogului. Nu este prima dată când se pune, conform vorbei românești, „carul înaintea boilor”.

De fapt, unde este problema principală? Cancerul pulmonar nu se bucură de suficientă „reclamă”? Avem umbrela mare de cancere, de toate formele. Aveam coșmarul care se cheamă cancer pulmonar, despre care, uneori, unii medici vorbesc în mass media că transmiterea lui ar fi ereditară. Ideea este prinsă din zbor, imediat, de la tânăr la vârstnic, și rămâne în mintea celui care o aude, pentru că este vorba de propria piele. Sigur că un tânăr nu are obsesia că va face un cancer pulmonar, dar dacă termenul „ereditar” îi este adus în vizor, atunci transmiterea genetică sensibilizează mult mai mult. Dacă sistemul medical ar fi doar „un diplomat speculant”, nu realist, ar utiliza această idee și ar face mai multe expuneri despre ereditatea unor afecțiuni, a unor greșeli de strategie medicală. De fapt, se vorbește foarte puțin despre „moștenirea ereditară” a unor politici de educație eronate. Unde este prevenția unor factori de risc comuni pentru o multitudine de afecțiuni, nu neapărat respiratorii?

Atunci când un fumător este interesat dacă moștenește boala malignă a tatălui, fără să se gândească la faptul că el, fumând, merge pe urmele părinților săi, putem vorbi despre o deficiență unde noi, medicii, dar și sistemul, purtăm o responsabilitate? Cazul unui pacient care tușește cronic, dar care continuă să fumeze și se miră că tratamentul nu-l ajută, nu este tot o „gafă” medicală în zona educației acestuia? Să mănânci sănătos și să nu mai fumezi capătă oare alte valențe, mai importante decât să nu debutezi ca fumător sau să schimbi obiceiurile alimentare greșite ale unei nații din fașă, din copilărie?

De câte ori o echipă multidisciplinară de medici menționează fumatul atunci când vorbește de dietă, de mișcare, de hidratare? Este aceeași greșeală pe care o aplicăm și în alte domenii sau politici naționale, dacă mă gândesc că aerul pe care-l respirăm nu este încă subiect de știri. Aerul curat de respirat în România nu are reclamă pe niciun post. Să fie oare așa de bun încât nu suscită interes? Câți dintre români știu că și el generează cancer pulmonar? Cine activează în domeniul protecției aerului pe care îl respirăm? Satele părăsite, cu case care stau să cadă, încă mai au un aer respirabil, dar nu mai au locuitori. Pădurile virgine, care erau un izvor nesecat de aer curat, sunt în curs de a fi distruse sub oblăduire parlamentară. Dealurile și munții golași sunt imaginile pe care le vor „moșteni” copiii noștri și cu care vor trebui să se obișnuiască. Oare când va ajunge să fie promovată la nivel de strategie națională dorința de a planta puieți în locul zonelor aride, rămase după jaful din pădurile românești?

Populația noastră caută răspunsuri la temeri de ordin general. Drumul spre un profil individual sănătos este însă în ceață, o ceață întreținută duplicitar sau inconștient și de o multitudine de reclame contradictorii. Ani de-a rândul ni s-a indus ideea de a nu mânca grăsimi și de a trece pe margarină. Apoi schimbarea de 180 de grade s-a produs, arătându-se ce avantaje are untul.

Producătorii de tutun încearcă mai nou să ne convingă că au descoperit rețeta câștigătoare a tutunului încălzit, care nu mai este dăunător. Ne scot în față fundații cu preocupări pentru sănătatea fumătorului, dar concomitent promovează țigările ucigașe, tradiționale. Am eradicat malaria și poliomielita prin programe stricte, dar lăsăm cu nonșalanță, în spirit „democratic”, să se critice vaccinul antirujeolic sau cel antigripal în emisiuni și talk-show-uri. Nu e de mirare că toate televiziunile la concurență au apoi un subiect de „breaking news”, aducând la zi statistica deceselor prin nevaccinare.

Ne este frică să nu moștenim una sau alta, dar nu avem grijă de ce am moștenit deja de la predecesori. Avem un patrimoniu care poate fi „eternizat” și protejat pentru generații viitoare. Poate ar trebui să recitim ceea ce spunea cândva Robert Redford: „Nu suntem stăpânii acestei lumi, suntem doar în trecere pe aici”.