Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

„Filantropia“, în haine noi

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE vineri, 18 octombrie 2013

Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia – Bucureşti a aniversat, de curând, 200 de ani de existenţă pe piaţa serviciilor de sănătate din ţara noastră şi 131 de ani de servicii de obstetrică-ginecologie; este cea mai longevivă unitate spitalicească de acest gen din România, cu funcţionare neîntreruptă. În prezent, spitalul are trei corpuri de clădire proaspăt renovate şi consolidate şi o capacitate de 211 paturi. Prof. dr. Gheorghe Peltecu, actualul manager al spitalului, expune, pe scurt, istoria acestei clinici, precum şi noutăţile de aici, în materie de servicii.

 

   Când a apărut Filantropia pe piaţa serviciilor de sănătate din România şi cine a făcut posibil acest lucru?
   – Istoria spitalului Filantropia începe în anul 1811 şi este legată de numele doctorului Constantin Caracaş, un român macedonean absolvent al Universităţii de la Viena. Ţările Române, care se aflau sub ocupaţie rusească (în perioada 1806–1812), treceau prin momente de maximă sărăcie, mizerie şi boală. Capacitatea celor două spitale existente – Colţea şi Sf. Pantelimon – era mult depăşită. Pe acest fond, la 1810, dr. Constantin Caracaş, medicul de atunci al oraşului Bucureşti, a iniţiat şi organizat construirea Spitalului Filantropia, care iniţial s-a numit Spitalul Mavrogheni sau „al iubirii de oameni“. În 1813, construcţia spitalul se finaliza, fondurile necesare provenind dintr-o subscripţie publică la care au răspuns mai mulţi boieri ai vremii: Grigore Băleanu, banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, vornicul Nicolae Văcărescu, generalul Kutuzov şi numeroşi credincioşi. Era un spital de caritate, cu 20 de paturi, care avea o destinaţie clară: oferirea de servicii medicale generale, gratuite, celor săraci, fără mijloace de supravieţuire, fără deosebire de religie, rasă, sex etc.

Leagănul obstetricii româneşti

   Cum a apărut maternitatea?
   – Între 1881 şi 1883, Eforia Spitalelor Civile – o organizaţie patronată în general de Biserică, dar care avea şi un buget alocat de domnitor, ce asigura tratarea gratuită a nevoiaşilor – a decis ca, pe locul clădirii fostului Spital Filantropia (care între timp se dărâmase), să construiască o maternitate, cu 120 de paturi. Pe atunci nu exista un asemenea stabiliment care să ofere servicii dedicate de obstetrică. Încă de la început, s-a numit Maternitatea Filantropia, denumire care încă este prezentă, cu scrisul de atunci, pe frontonul clădirii de astăzi.
   În 1891, tot aici, s-a construit o clădire în care s-a amenajat o spălătorie mecanică, pe care o foloseau toate spitalele, iar în 1892 s-a introdus iluminatul electric. Şase ani mai târziu, în 1898, s-a construit pavilionul B, numit şi Sanatoriul Protopopescu, cu regim privat. Un an sau doi mai târziu, pe lângă maternitate, a funcţionat şi prima şcoală de moaşe; practic, maternitatea Filantropia a devenit leagănul obstetricii româneşti.
   – O asemenea maternitate, evident, a beneficiat şi de specialişti pe măsură. Ne puteţi enumera câţiva?
   – Aici au activat medici care reprezintă istoria obstetricii în România. Primul profesor, în adevăratul sens al cuvântului, la standardele epocii, a fost Ştefan Capşa, cel care a şi dat  o notă mai academică activităţii de aici; a introdus pentru prima dată foaia de observaţie clinică. A urmat apoi o întreagă elită de reputaţi specialişti în obstetrică, dintre care îl menţionez, în mod special, pe profesorul Eugen Aburel (venit la conducerea clinicii în anul 1952), care s-a specializat în obstetrică şi ginecologie la Paris. El este cel care a folosit pentru prima dată în lume anestezia peridurală în obstetrică.
   Cum aţi ajuns medic la Filantropia?
   – Am ajuns aici în 1982, prin concurs de rezidenţiat, am ales Obstetrică-ginecologie, deşi eu eram intern de chirurgie. Dar, acesta era cel mai bun post în perioada când am dat eu concurs, m-am gândit că între chirurgie şi noua mea specialitate fiind o oarecare asemănare şi am intrat la concurs; fiind clasat între primii, am ales Filantropia. Acesta a fost destinul meu. După 1990, tânăr specialist fiind – refuzat în perioada comunistă la doctorat – am plecat în ţări din Europa, precum şi în SUA, unde, vreme de circa şase ani, am urmat diverse cursuri de specializare. Ultima oară, am fost în Africa de Sud, ca lector la Universitatea Stellenbosch, a doua mare universitate de aici, după Cape Town.
   În anul 2000, prof. dr. Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii de atunci, mi-a propus să fiu directorul spitalului Filantropia şi să mut spitalul în alte două locaţii, pentru a-l putea consolida. Cum eu ştiam că se făceau presiuni ca anumite clinici să vină aici, am acceptat numirea, cu condiţia să am libertatea de a hotărî eu cum să fac consolidarea, fără a muta însă spitalul de aici. Mi s-au acceptat condiţiile şi, pentru că era vorba de un spital pavilionar, am consolidat clădire cu clădire, mutând spitalul din una în alta, până când, în 2009, am reuşit să-l dăm în funcţiune în întregime.

Consolidarea,  mai greu, dar a mers

   Cam mult a durat consolidarea…
   – Aşa este. Constrângerile bugetare au făcut ca primul corp, cel din faţă, să fie terminat abia după şase ani; a fost reparat exclusiv cu bani de la Ministerul Sănătăţii. Şi cum banii alocaţi ni se cam terminau prin luna aprilie, sau cel mult mai, trebuia să aşteptăm până anul următor, ca să putem primi alţi bani. În această perioadă de aşteptare, din păcate, lucrările deja efectuate se degradau.
   Mai bine s-au mişcat lucrurile în cazul celorlalte două corpuri, când finanţarea a venit din partea primăriei sectorului 1; spitalul fusese preluat de această primărie. În doi ani deja inauguram spitalul la întreaga capacitate. Am schimbat, cu această ocazie, destinaţii, circuite: sala de operaţii, care înainte era în corpul din faţă, am mutat-o în corpul central, deasupra internărilor. Dacă vine un caz grav la internare, poate merge imediat la sala de operaţii şi/sau la sala de naşteri.
   În plus, am început să dăm noi direcţii de dezvoltare: chirurgia laparoscopică, medicina materno-fetală etc., care nu erau până acum.
   Cam de ce sume a fost nevoie pentru a face toate aceste lucruri?
   – Valoarea totală a investiţiilor din ultimii zece ani, aşa cum reiese din contabilitate, se ridică la peste 7,2 milioane de euro, dar probabil că sumele sunt mult mai mari.

Resursa umană instruită, esenţială pentru servicii de calitate

   Aveaţi personal calificat pentru noile departamente?
   – Da, mai întâi am trimis medici tineri la specializare, la Londra, dar şi în alte centre europene, pe perioade de doi ani şi jumătate, care să vină apoi să lucreze tot aici. Toţi aceştia – opt la număr – au primit bursă pe perioada instruirii şi, evident, i-am asigurat că vor primi şi loc de muncă în Spitalul Filantropia la terminarea perioadei de specializare. Primul departament nou înfiinţat – cel de medicină materno-fetală – l-am realizat, în 2010, după ce prima persoană trimisă la specializare a absolvit. Acum am trei titraţi pe acest departament. Filantropia este singurul spital care realizează în mod coerent investigaţia mamei şi copilului: vine gravida, o evaluăm pentru riscul de malformaţii, dacă are o problemă, o diagnosticăm genetic – avem şi genetician – şi rezolvăm problema fie prin naştere, fie prin întreruperea sarcinii, dacă este o malformaţie incompatibilă cu viaţa. Este un circuit care se închide în spital. Le rezolvăm aici, nu le trimitem în altă parte. Avem şi un registru instituţional de malformaţii.
   Pe ce s-au specializat cei trimişi la Londra?
   – Dintre cei trimişi la specializare, unul a fost pe genetică umană, unul pe uroginecologie, trei pe medicina materno-fetală, doi pe obstetrică, iar unul pe chirurgie ginecologică.

Chirurgie conservatoare a cancerului de sân

   Spuneaţi că aveţi şi un laborator de genetică...
   – Da, avem. Am decis să-l înfiinţez ca o parte a departamentului de medicină materno-fetală. Dacă există o suspiciune de anomalie, de exemplu, pacientei i se face o puncţie în placentă sau în lichidul amiotic, geneticianul face culturile, le citeşte la microscop şi spune dacă este ceva sau nu. În cazul anomaliilor metabolice, greu de detectat cu posibilităţile noastre, medicul ginecolog – de asemenea trimis la specializare – are legături cu laboratoare de la Viena, Londra, sau cu alte laboratoare din Europa, trimite probele acolo şi, datorită interesului ştiinţific şi a unei relaţii colegiale dintre ei, rezolvă cazurile, de cele mai multe ori fără vreo plată.
   Avem şi Ginecologie oncologică. Este singurul spital din ţară care are un asemenea departament, care să se ocupe de tratamentul cancerelor genitale.
   În urmă cu trei-patru ani, am înfiinţat şi o secţie de oncologie medicală, unde se fac tratamente prin chimioterapie sau hormonoterapie – unul din marile noastre succese.
   Facem şi chirurgia cancerului de sân; suntem centru de referinţă în acest domeniu. Astăzi, cam 80% din intervenţiile pe care le facem constau în păstrarea sânului şi foarte rar facem mastectomie.
   Nu în ultimul rând, avem un departament de urodinamică, unde se investighează incontinenţa urinară şi se tratează prin metode moderne – folosim bandelete speciale pe care le trecem pe sub uretră, pentru a o ridica. Fiind vorba de chirurgie minim invazivă, pacienta poate pleca acasă chiar de a doua zi. Rata de succes este de 80–90%. Toate aceste tratamente sunt decontate de Casă.
   Unde vedeţi Filantropia în următorii 5–10 ani?
   – O văd performantă, în toate domeniile dezvoltate deja şi în altele noi pe care le urmăresc. Vreau ca Filantropia să devină un centru de excelenţă pentru sănătatea femeii, performant atât în serviciile medicale de vârf, cât şi în educaţie şi cercetare.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.