Din cauza beznei vedem din drum doar un mic segment, care arată doar o direcţie, ce este a luminii, apoi o coteşte… Aşa că o luăm spre lumină oblu… accidentându-ne şi împotmolindu-ne pe drumul nedrum, în mărăcini. Acesta este mersul negândit al societăţii româneşti în ultimii 20 de ani. Rupţi, accidentaţi, sângerânzi, ne uităm buimaci în jur şi nu înţelegem ce este cu noi. Am luat în braţe noţiuni de democraţie şi de sociologie pe care le-am înţeles greşit şi le-am aplicat catastrofal. Sistemul sanitar nu face excepţie. Este şi el pe acelaşi drum. Există şi câştiguri în cei 20 de ani, dar şi eşecuri. Ce va fi contează însă mai mult decât ce a fost.

   Ce pregăteşte prezentul sistemului sanitar? O acţiune mai importantă decât pare la prima vedere este clasificarea spitalelor. Ideea în sine este bună. Există o evidentă, pentru oricine, diferenţă între spitalele din ţară. Primul criteriu al MS pentru preconizata clasificare propus este numărul de paturi. Criteriu hilar, pentru că se referă la competenţa medicală. Numărul de paturi nu are nimic de-a face cu competenţa medicală. Vrea MS să înţeleagă prin competenţă cantitatea în dauna calităţii? Clasificarea va folosi inclusiv la repartizarea de fonduri. Atunci toate capitalele de judeţ vor proceda la comasarea tuturor spitalelor pentru a intra în categoria I şi a cere fonduri. Să judeci după numărul de paturi înseamnă o poartă deschisă spre confuzie şi abuzuri. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.