Lucrurile
se vor îmbunătăţi la români şi asta pentru că, aşa cum fiecare om are genomul său,
la fel se poate vorbi despre o genomică a unei naţii, care la români este
reprezentată de capacitatea formidabilă de a renaşte din cenuşă. Cuvintele îi
aparţin lui George Emil Palade şi ne-au fost aduse la cunoştinţă de prof. dr.
Nicolae Constantinescu, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale. Cu
ocazia Zilelor Muzeului Ţăranului Român (MŢR), profesorul Constantinescu a susţinut
o conferinţă prin care a dorit să atragă atenţia asupra unor probleme-cheie ale
societăţii româneşti.
În
atmosfera specială a librăriei găzduite de MŢR, chirurgul de la Colţea a
relatat despre discuţia pe care a avut-o în 1999 cu George Emil Palade, la
Universitatea La Jola din sudul Californiei. Cei doi au vorbit despre situaţia
dificilă din România – pe plan material, dar mai ales spiritual, în mare parte
din cauza mentalităţii de a supravieţui cu orice preţ, pe principiul sauve qui peut. „Structura societăţii
s-a rupt, nu mai avem modele, cultul proprietăţii s-a depreciat, nu mai avem
cultul familiei. A mai fost şi colaboraţionismul cu ruşii, apoi şi tăcerea este
o formă de colaboraţionism“, susţinea profesorul Constantinescu.
„Genomul
poporului român“ la care făcea referire Palade reprezintă, de fapt, o metaforă,
o alegorie pentru a sublinia sursa stabilităţii noastre teritoriale de-a lungul
timpului. George Emil Palade a oferit şi o posibilă soluţie pentru împrospătarea
acestui genom: „Pentru a construi o Românie viabilă şi onorabilă, aveţi nevoie
de modele ale unor oameni normali, de onoare, care-şi respectă cuvântul dat. Lăsaţi
cât mai mulţi tineri să iasă din ţară şi să ia contact cu oamenii şi cu modul
de viaţă din ţările civilizate, cu democraţiile consolidate. Reîntorşi în ţară,
ei vor reface textura aceea socială despre care dumneata spuneai că s-a rupt şi
care are la bază principiul ierarhiei valorilor umane. Mulţi nu se vor mai
întoarce, dar chiar dacă ar reveni 5% din cei plecaţi, ei vor acţiona ca nişte
enzime pe substratul avid de refacere care este reprezentat de o mare parte a
poporului român“.
Metafora stabilităţii
Genomica
unui organism reprezintă totalitatea informaţiilor sale ereditare şi codul său
ADN. Folosind genomul ca metaforă, Nicolae Constantinescu doreşte să atragă
atenţia asupra figurii ţăranului, pe care profesorul Palade l-a aşezat în
centrul discuţiei, şi asta pentru că ţăranul este păstrător efectiv al
teritoriului naţional. Iar în genomul său a apărut o gravă eroare, spune
chirurgul, atunci când ţăranul nu şi-a mai putut lucra pământul.
Dezrădăcinarea
începută sub comunism, odată cu pierderea pământului, a continuat şi după 1989,
pentru că ţăranul a fost lipsit de mijloacele materiale necesare pentru a-şi
lucra pământul recuperat. Potrivit medicului, din 4,2 milioane de gospodării la
sate, 2,8 milioane practică o agricultură de subzistenţă, cu mai puţin de un
hectar de teren arabil per gospodărie.
Puterea exemplului
Un
moment de cotitură, crede profesorul, s-a produs atunci când ţăranii plecaţi să
muncească în afara ţării s-au întors şi au construit case, au cumpărat maşini şi
echipamente agricole. De la un tractor la 90 de hectare în 1989, s-a ajuns la
unul la 53 ha în 2008. „Începe să funcţioneze puterea exemplului. Schimbarea
trebuie să se producă şi în mentalitatea noastră“, a mai spus vorbitorul. Ţăranului
trebuie să-i fie redată încrederea în ordinea firească a lucrurilor: respectul
pentru proprietate, pentru legi, mai ales respectarea lor de către autorităţi,
introducerea ţăranului în circuitul economic al ţării ca producător de bunuri şi
ameliorarea infrastructurii şi a serviciilor publice la sate. Prof. dr. Nicolae
Constantinescu consideră inadmisibil faptul că doar 2% din copiii de la sat
ajung să facă studii superioare şi că doar 2% din apa potabilă de la sat este
controlată, faţă de 85% la oraş. „Noi, cei cu carte, l-am înşelat pe ţăran,
prin legi strâmbe, legi în care există cuvântul «poate». Mi s-a atras atenţia
din străinătate că avem legi formulate la modul optativ. Şi se mai spune
«unde-i lege, nu-i tocmeal㻓, şi-a încheiat discursul medicul.
