Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

O nouă treaptă în cercetarea clinico-farmaceutică

Viața Medicală
Dr. Marian-Carmen VISSARION vineri, 2 iulie 2010

   Metodologia actuală a cercetării clinicofarmaceutice este focalizată în cvasitotalitate pe fenomenologia atomo-celulară: porneşte de la premisa că omul este un fel de „maşină chimică“, ale cărei defectare (îmbolnăvire) şi reparare (vindecare) se realizează prin intervenţii ce produc modificări aproape exclusiv chimice. Da, putem privi omul viu şi ca pe o maşină chimică adaptabilă la mediu şi capabilă de autoreparare (prin complexe mecanisme chimico-cibernetice cunoscute azi, în bună măsură). Prin medicamente se vrea – şi adesea se reuşeşte – a fi ajutate mecanismele de autovindecare (varianta superioară a dictonului „medicus curat, natura sanat“). (...)

   Ca orice maşină funcţionând „cu ardere“ (folosind energia rezultată din reacţii chimice), „maşina chimică“ are un pol structurat pentru alimentare cu substanţe, unul pentru folosirea lor (în scopul autoîntreţinerii funcţionării) şi un alt pol pentru eliminarea deşeurilor. Sinteza elementară dar necesară discursului: în „maşina chimică“ intră substanţe utile, inutile (areactive), minor nocive, major nocive (distructive), bivalente (utile în unele locuri şi nocive în altele – cazul multor medicamente).
   O substanţă de studiat, odată pătrunsă în organism, în torentul circulator, reacţionează cu alte substanţe, produce efecte specifice în funcţie de ceea ce întâlneşte şi înregistrează nenumărate variante de a reacţiona, pentru că fiecare individ are o construcţie biochimică unică. Chiar şi unicitatea se modifică odată cu avansarea în vârstă şi se multiplică în condiţiile diverselor îmbolnăviri. Substanţa cercetată poate produce modificări ale parametrilor umorali, modificări metabolice celulare, de electrogeneză şi electrotransmisie în locuri precise („receptori“). Şi se speră că modificările constatate la animale să fie asemănătoare cu cele ce se vor produce la om. Modificările respective sunt analizate, selectate şi raportate la trei stări existenţiale biologice: normalitate, sănătate sau boală (definite ca aprecieri bazate pe asemănări cuprinse în intervale statistice ale variabilelor structură-funcţie). Sistematizarea şi clasificarea feluritelor suferinţe şi a mecanismelor defectării „maşinii chimice“ are scopul firesc de a deduce care ar fi cele mai bune acţiuni de remediere (desigur, preponderent chimice; argument suprem: funcţia decurge din structură, reparăm structura şi funcţia revine). Acesta este modelul teoretic perfect logic al obiectului cercetării clinico-farmaceutice din prezent. El este corect pentru condiţii standard, stabile existenţial: indivizi dormind fără vise, netulburaţi de nimic, protejaţi termic şi alimentaţi prin gavaj. Aceste condiţii se obţin numai prin anestezie generală. Omul supus anesteziei generale se află într-o stare biologică de referinţă, bazală ca nivel energetic metabolic, faţă de omul sănătos sau faţă de cel bolnav. Dar cercetarea clinico-farmaceutică nu recurge la aşa ceva, din motive uşor de înţeles. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.