Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Oncologia modernă și viziunea profesorului Ion Chiricuță

Viața Medicală
Dr. Virgil RĂZEŞU vineri, 17 august 2018
    Anul 2018 marchează 100 de ani de la nașterea (7 ianuarie 1918) profesorului Ion Chiricuță, una dintre personalitățile de seamă ale medicinei românești, promotor al oncologiei moderne, dar și 20 de ani de la trecerea sa în neființă (9 noiembrie 1998). Personalitatea profesorului nu este ușor de conturat și ne putem apropia de ea, privindu-l în multipla postură de medic și dascăl, creator de școală, om de aleasă cultură, colecționar și cetățean.
    Ion Chiricuță s-a născut la Bârlad, zonă de înaltă spiritualitate, în care au văzut lumina zilei numeroase personalități, începând cu Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Tonitza, Ștefan Procopiu și Victor Ion Popa și încheind cu Nicolae Hortolomei, Ernest și Ion Juvara, ceea ce l-a făcut pe George Călinescu să compare Bârladul, în a sa „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent”, cu Weimarul Germaniei. Și alte personalități, precum Emil Gîrleanu, Vasile Voiculescu, Pamfil Şeicaru și Constantin Dimoftache Zeletin, au contribuit la zestrea culturală a Bârladului.
    Al nouălea copil dintre cei 12 ai familiei, fiu al Virginiei – trimisă de regina Elisabeta în Germania, pentru cursuri de surori de caritate – și al preotului Toma Chiricuță, slujitor al altarului bisericii Zlătari, și el cu doctorat în Germania, a avut parte de o educație aleasă, din care nu au lipsit desenul, vioara şi matematica. După ce a absolvit Facultatea de Medicină din București (1942), în timpul căreia a lucrat ca voluntar la catedrele de fiziologie, anatomie și chirurgie, după ce a trăit ororile războiului, a fost asistentul profesorului Iacobovici și a lucrat la Institutul Oncologic București.
    În 1958 a preluat conducerea Institutului Oncologic din Cluj-Napoca, primul din țară și printre puținele din Europa. Prima sa realizare a fost construcția, între anii 1962–1965, a unei clădiri corespunzătoare, funcțională și astăzi, cu ajutorul autorităților locale și al ministrului Voinea Marinescu.
    La temelia întregii activități a Institutului și a prestigiului pe care l-a căpătat a stat modul avangardist în care Ion Chiricuță a gândit oncologia, ca domeniu multidisciplinar, dincolo de chirurgia ablativă. El a acordat o atenție particulară tuturor specialităților oncologice, cercetării și activității științifice. Activitatea sa profesională a însumat cazuri tratate din întreaga țară și introducerea în practică a numeroase tehnici chirurgicale originale, printre care și chirurgia marelui epiploon.
    Devenit profesor în 1971, el a impus analiza și interpretarea materialului faptic imens de care Institutul dispunea, consemnând redactarea a peste 500 de lucrări științifice publicate în țară sau în străinătate, participări ale tuturor specialiștilor la manifestările științifice naționale și internaționale și organizarea propriilor reuniuni. Capitală pentru întreaga activitate a profesorului și a Institutului rămâne enciclopedia oncologică, lucrare în 20 de volume, dedicată tuturor localizărilor și bolilor oncologice. Câte școli medicale din lume se pot lăuda cu asemenea realizări?
    Membru a numeroase societăți savante din țară și din străinătate, a fost expert OMS (Organizația mondială a sănătății), președinte de onoare al Congresului mondial de chirurgie plastică de la Paris (1987) și omagiat în mod particular la a treia Conferință asupra chirurgiei marelui epiploon de la Heidelberg.
    Colaborarea dintre IOCN (Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca) și chirurgii nemți a început în anul 1972, odată cu organizarea „Reuniunilor Chirurgilor din Moldova”, cele mai longevive manifestări științifice din țară, ajunse la a 39-a ediție. Chirurgii clujeni au fost cei mai fideli participanți ai reuniunilor noastre, contribuind direct la prestigiul lor. Delegațiile chirurgilor clujeni erau cele mai numeroase. Prof. Aurel Kaufmann venea însoțit de 20–25 de studenți, stagiari, secundari, dar și specialiști deja formați, pentru a le stimula interesul pentru activitatea științifică. Același lucru s-a petrecut și la Institutul Oncologic, în decursul timpului, numeroase fiind comunicările prezentate în cadrul reuniunilor noastre, demonstrative pentru aria diversificată a temelor abordate, dincolo de domeniul oncologic.
    Un moment important l-a reprezentat anul 1984, când am fost invitați să participăm la redactarea volumului 13 al Enciclopediei oncologice, materializat prin lucrarea „Chirurgia cancerului gastric în experiența serviciilor chirurgicale ale Spitalului Județean Piatra Neamț”. În cadrul reuniunilor a avut loc premierea celor mai bune lucrări susținute, pe baza selecției realizate de participanți. De asemenea, profesorul a fost distins cu un premiu, pe care-l păstra la loc de cinste în cabinetul său.
    Am participat constant la reuniunile chirurgilor clujeni și ale IOCN și am apreciat entuziasmul profesorului pentru demonstrațiile operatorii și respectul pentru bolnavi. Păstrez în memorie glasul profesorului care asista la schimbul echipelor din cadrul gastrectomiei totale (una pentru exereză, cealaltă pentru limfadenectomie): „Haideți, băieți, grăbiți, bolnavul așteaptă!”. Nu apelez la speculații ieftine, dar, după revoluție, prezent în servicii de mare prestigiu din Vest, am rămas cu impresia, Dumnezeu să mă ierte dacă greșesc, că deși suturile mecanice erau de folosință curentă, intervențiile chirurgicale durau mai mult decât era firesc. Nu sunt adeptul chirurgului prestidigitator, dar i-am prețuit pe chirurgii care nu irosesc timpul inutil.
    În 1987 am publicat cartea „Chirurgie generală – vademecum pentru examene și concursuri”, care aborda întreaga tematică pentru medicii specialiști și primari. Nu pot ignora faptul că au existat unele rezerve și că nu toată lumea a privit-o cu ochi buni. I-am oferit profesorului Ion Chiricuță un exemplar, i-am împărtășit unele dintre problemele mele. Profesorul a parcurs cartea cu mare atenție, tocmai pentru a-și aminti de dificultățile examenelor pe care le-a susținut, și m-a felicitat pentru inspirația de a fi pus la dispoziția colegilor un instrument de pregătire a unor examene, a apreciat curajul de a fi înfruntat lumea universitară, în care se află destui care spun multe și fac puține.
    A scris și a publicat un volum de poezii – „Minunatele fântâni” – și, timp de trei decenii, împreună cu soția sa, a strâns într-o colecție complexă și deosebit de valoroasă lucrări de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), arte decorative şi aplicate (mobilier, textile, ceramică, smalţuri, orfevrărie, giuvaergerie ș.a.), piese de artă populară românească, europeană și orientală (mobilier, textile, ceramică, pictură pe sticlă etc.). Colecția de tablouri este impresionantă, deosebit de valoroasă și cuprinde opere semnate de celebri pictori români și lucrări după cunoscuți pictori europeni, ale căror originale pot fi admirate în marile muzee ale lumii. În 1982, familia a donat această colecție muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, unde constituie „Colecţia de artă comparată Rita şi prof. dr. Ion Chiricuţă”, opera şi munca a unui „om simplu şi modest, o faţă luminoasă, zâmbitoare, cu un suflet mare, exprimat concentrat în ochii albaştri”, așa cum ni-l prezintă Vasile Parizescu, președintele Societății Colecționarilor de Artă.
    Din spusele colecționarului însuși: „Pictura mi-a clădit tinereţea... pe nişte dimensiuni cu totul romantice. Merg zilnic la masa de operaţii... ridic medicina la nivel de creaţie şi desfac miracolul naturii, pentru a-l recompune”. La fel de interesantă este și mărturisirea fiului profesorului centenar, prof. dr. Ion-Christian Chiricuță, care și-a petrecut bună parte din viață în Germania, pentru a reveni, după revoluție, în patria natală și a se pune în slujba bolnavilor români, în cadrul clinicii Amethyst: „Ion Chiricuţă considera tablourile sale... o autobiografie a evoluţiei lui spirituale. Colecţia sa a reprezentat templul în care chirurgul Ion Chiricuţă a trăit mari clipe de seninătate olimpică și extaz. În acest templu nu a putut fi lovit de nicio răutate omenească”. Subliniem, deosebit de meritorii, preocupările muzeului, ale fiului, ale istoricului și criticului Adrian Buga și ale multor altora de a valorifica această moștenire, prin expoziții itinerante în capitală și în orașele țării, prin conferințe și editarea de albume.
    Apogeul relațiilor cu profesorul Ion Chiricuță îl reprezintă însă anul 1988, când, în cadrul celei de-a 16-a Reuniuni a chirurgilor din Moldova, a fost sărbătorit profesorul Ion Juvara, la împlinirea vârstei de 75 de ani. A fost un eveniment fără egal, irepetabil și aproape sinucigaș, fiindcă se întâmpla în acea vreme, când orice omagiere era strict interzisă. La acea memorabilă sărbătoare, profesorul Ion Chiricuță venea direct de la Heidelberg, de la a treia Conferință asupra Chirurgiei marelui epiploon, unde fusese omagiat pentru prioritatea sa. Și de această dată, profesorul s-a dovedit persoană de rară distincție și demnitate, rostind: „Sărbătorindu-l astăzi pe profesorul Ion Juvara, sărbătorim indirect cultura românească, deoarece o ţară de dimensiunile ţării noastre îşi demonstrează dreptul de a supravieţui în furtunile istoriei, prin potenţialul cultural pe care îl poate genera poporul său. Or, în domeniul medicinei, poporul nostru a generat figuri de mari medici şi chirurgi, care pot ocupa cu prestigiu fotoliile în panteonul chirurgiei mondiale. Acum, pe acest podium al magnitudinii, se află şi Ion Juvara”. Este bine că Reuniunea chirurgilor din Moldova a imprimat o ţinută academică acestei sărbătoriri, fiindcă Ion Juvara a avut, prin toată activitatea şi creaţia sa, o ţinută academică.
    Toate acestea se întâmplau la data de 20 mai 1988, la Piatra Neamț, la mai puțin de jumătate de an înainte de trecerea în neființă a profesorului Ion Chiricuță, de fapt de la ultima sa apariție în public. Întreaga viață și activitate a profesorului Ion Chiricuță îl așază cu dreptate în galeria marilor personalități și a oamenilor de seamă ai țării noastre. Generațiile de astăzi și de mâine îi sunt recunoscătoare pentru dragostea cu care și-a tratat semenii și a gândit viitorul și pentru moștenirea bogată pe care a lăsat-o. Eu m-am considerat un favorit al profesorului, m-am bucurat de atenția sa și îi păstrez o sinceră prețuire și nostalgică amintire.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.