De curând, dl Ritli Ladislau, ministru sănătăţii,
şi-a exprimat intenţia de a impune scurtarea perioadei de spitalizare, bazându-se
pe date statistice din Uniunea Europeană. Ar fi o gravă eroare pentru că:
1. Ştiinţific, medical şi umanitar, numărul
zilelor de spitalizare decurge posterior şi nu se stabileşte anterior actului
medical; nu se programează, pentru că vindecarea se face prin ştiinţă şi nu
prin ordin. Cu alte cuvinte, statistica succedă actului medical şi nu invers.
2. Comparându-ne cu ţările dezvoltate
europene în ce priveşte costul per zi de spitalizare şi pentru întreaga perioadă
de spitalizare necesară fiecărui pacient, se constată o cheltuială mult mai
mare în ţările dezvoltate decât la noi (consum tehnico-material şi salarii).
Numai cine nu a vizitat spitale din ţările dezvoltate poate crede că la noi se
risipesc resurse materiale în spitale prin internări presupus nejustificat
prelungite.
3. Numărul zilelor de spitalizare este un
necesar ce decurge din realitatea biologică indemnă (substratul biologic rămas
sănătos) şi specificul patologic ale fiecărui pacient, nu ale unui grup.
4. Media perioadei de spitalizare dintr-o ţară
este invers proporţională cu speranţa de viaţă: un nivel de trai scăzut (speranţă
de viaţă mai mică) determină vulnerabilitate biologică crescută şi, desigur,
necesită un timp prelungit pentru ameliorarea stării de sănătate. Exemplu
simplisim: timpul necesar de refacere a plăgii operatorii a unui denutrit este
mai mare decât în cazul unui pacient bine nutrit.
5. Un exemplu scolastic despre cost/eficienţă:
pentru pacientul X, rezolvat medical în zece zile într-un spital vestit din România,
vor fi necesare opt zile în Germania sau Franţa, dar la un cost global mult mai
mic în România decât în Germania sau Franţa, cu toate că „se consumă“ cu două
zile mai mult la noi; superioritatea instrumentală/materială face diferenţa.
În concluzie, cum timpul pentru o operaţie
chirurgicală nu este corect să fie scurtat prin ordin, tot aşa nici perioada de
spitalizare nu este corect să fie scurtată prin ordin; internările trebuie să
se facă pentru atâta timp cât este necesar medical şi social; a scurta perioada
de spitalizare prin dictat administrativ are, indubitabil, drept consecinţă încălcarea
dreptului pacienţilor la tratament complet.
