Nu pot
renunţa şi pace la obiceiul urmăririi telejurnalului de la ora 20, pe TVR1.
Multe poţi vedea şi auzi: de la imposibile construcţii gramaticale la
fizionomiile aleşilor, care nu te pot lăsa indiferent; de la interminabile, păguboase
pentru naţie, ruşinoase, ridicole certuri, până la figuri schimonosite sau băşcălioase
(detest termenul, dar mi se pare potrivit), dând să explice de ce n-avem
drumuri, de ce mor oameni mâncaţi la propriu de câini, de ce ne scufundăm sau
de ce, mai nou, este nevoie de o farmacie a parlamentarilor.
Iată
ce mi-a redeşteptat simţul umorului, în mod paradoxal. Farmacie, punct sau
punctuleţ farmaceutic sau chiar numai o tejghea cu buline, cu sau fără personal
calificat, iată ultima doleanţă a aleşilor. Mi-a fost dat să-l văd pe domnul
Zgonea furios, pentru că este discutată ideea, dar cred că fizionomia era
lucrată pentru impresie. Ce credeţi că perora un coleg al domniei sale, care a
făcut deliciul prim-planului: „dacă uităm pastila acasă, plecăm aşa, de la
serviciu, să ne luăm alta?“.
Păi
domnilor, cred că farmacia dumneavoastră ar putea fi dătătoare de sentimente
mai bune, orientate către populaţia necăjită, săracă, şi pentru personalul
medical. De ce cred asta? Pentru că aveţi nevoie de medic de familie – acolo
sau aiurea – pentru prescrieri sau de diverşi specialişti. Aveţi nevoie de
calculator şi imprimantă, consumabile şi „fir roşu“ cu casa de asigurări. Veţi
vedea (sau nu?) cum este să stai pe la uşi pentru consumabile, la mila vreunui
manager sau contabil. Cred că nu va sucomba, exita, muri (ca să mă înţelegeţi)
calculatorul sau imprimanta pe care sigur nu le-aţi primit resuscitate, cum s-a
întâmplat în ţară. Cu reţeta în mână şi cu medicamente pentru tot neamul, speraţi
să vă trataţi de diferite boli. Cred însă că aceea care a generat o astfel de
idee nu are, de fapt, leac.
Există,
în cel mai optimist scenariu, şi posibilitatea să vă explice cineva că o
prescripţie medicală, adică reţeta pe care o aşteptaţi, este rezultatul unui
consult medical corect şi – uneori – complex, costisitor. Dacă veţi veni cu reţete
de la medicii de familie împrăştiaţi prin ţară şi doar pentru a avea această
reducere de preţuri, pentru a găsi o medicaţie deloc la îndemâna celorlalţi,
este sfidător, cinic, generator de tensiuni. Credeţi că familiile cadrelor
medicale au vreo facilitate, nu stau la rândurile interminabile pe la
policlinici? Niciodată nu am avut gratuităţi, reduceri peste cele legale. Alte
categorii sociale le-au avut şi le au. Vedeţi ce cutie a Pandorei deschideţi?
Se pot trata somnolenţa, indiferenţa faţă de
problemele reale ale populaţiei, indicele masei corporale peste medie, ţâfna,
nepoliteţea, imprudenţa, instruirea uneori iluzorie? S-ar putea, dar n-aţi
tolera medicamentul!
