Newsflash
OPINII

Violența socială împotriva romilor

de Dr. Alexandru CUPACIU - mar. 18 2016
Violența socială împotriva romilor
     Nivelul de discriminare la care romii sunt supuși pe teritoriul UE este de o asemenea intensitate, încât poate fi considerată violență socială. La începutul anului 2015 a fost ridicată o tabără, în nordul Parisului, de-a lungul unei căi ferate dezafectate. Acolo trăiau aproximativ 400 de romi veniți din România, în niște barăci făcute de ei înșiși.
     Pentru prima dată am ajuns în tabără – sau platz, cum o numesc cei care locuiesc acolo – în noiembrie 2015, prin „Médecins du Monde“, o asociație de voluntari pentru populațiile defavorizate, însoțit de Martin Duteurtre, unul din medicii francezi care cunoștea bine locul. Mai multe cazuri de tuberculoză fuseseră diagnosticate, iar noi trebuia să-i îngrijim pe cei bolnavi, să vedem dacă își urmează tratamentul pe care i-l aduceam săptămânal și, eventual, să identificăm alte persoane bolnave. În platz am coborât pe niște scări săpate în pământ, sub o pancardă publicitară îndreptată spre șosea, pe care scria „Moș Crăciun există“. De-o parte și de alta a căii ferate se înșirau cocioabe din pfl, străpunse de coșuri de fum. Câțiva copii jucau fotbal între șine. O femeie se poticnea în traverse cu un cărucior încărcat cu bidoane cu apă.
Dr. Martin Duteurtre, unul din voluntarii Médecins du Monde

 
     „L’aide médical d’État“ este o asigurare medicală franceză destinată străinilor fără documente de ședere, care se poate obține după câteva luni în care poți demonstra că ai locuit pe teritoriul Franței, la o adresă aprobată, însă cum tabăra nu este înregistrată oficial, locuitorii acesteia nu pot depune cereri pentru obținerea acestui ajutor. L-am întâlnit pe Ion, unul dintre pacienți, la numărul 46. Ne-a grăbit în casă, pentru că nu voia ca vecinii să vadă că ne punem măștile de protecție. „Îl dau afară dacă văd ceilalți că are boli contagioase“, mi-a spus Martin. Acolo trăia cu soția și cu unul dintre copii, în 15 metri pătrați, fără apă și canalizare, din banii câștigați din cerșit sau descărcatul fructelor în piață. Își urma bine tratamentul, dar continua să tușească mult și se simțea slăbit. Întrebat de Martin dacă are ce să mănânce, acesta a răspuns: „Vedem diseară cu ce câștigăm de peste zi. Îi dăm la copil ce avem, să crească“. Preferă să aibă căldură decât să mănânce. L-am întrebat dacă nu vrea să se întoarcă în spitalul din sudul Parisului de unde fugise cu câteva săptămâni în urmă, dar ne-a zis că dacă se duce acolo îi moare de foame familia, fără banii pe care îi câștigă.
     Deși lucrez într-un spital universitar parizian, am trăit senzația că învățătura mea medicală nu îmi este de prea mare ajutor în acel loc. Martin îmi spunea că „în școală învățăm, în mare parte, o medicină tehnică, adresată unor oameni cu un nivel de viață acceptabil și nepotrivită situațiilor acestea de sărăcie extremă. Nu te învață nimeni ce să faci când bolnavul tău nu are ce să mănânce, apă să se spele și nici unde să ceară ajutor. Discursul medical pe care ni-l însușim îi exclude pe cei asemenea lui Ion. Cred că medicina este și politică, nu în sensul de tribună sau funcții, dar în măsura în care te interesezi unde dorm pacienții tăi, ce lucrează, ce protecție socială au și, apoi, încerci să te gândești cum să îi îngrijești mai bine, începi să faci politică“.
     Mi-a trecut prin minte că, venind din România, trebuia să fiu mai pregătit pentru chestiunile astea. Se estimează că în Europa trăiesc 10–12 milioane de romi, fiind cea mai importantă minoritate de pe continent. Speranța de viață a acestora în UE este cu 15 ani mai mică decât cea a populației generale. Dintre copiii romi din România, 46% nu sunt integrați în programele de vaccinare, iar în Polonia mai mult de jumătate din populația romă are probleme de sănătate, cu consecințe asupra veniturilor acestora și a posibilității desfășurării unor activități. Situația se datorează, în parte, condițiilor insalubre de locuit, a dificultăților de acces la îngrijiri medicale, fiind în strânsă legătură cu discriminarea și sărăcia.
     Medicii din unele țări precum Marea Britanie sau Irlanda refuză să consulte pacienți romi, femeile sunt discriminate în maternități ungurești sau spaniole, iar în unele locuri din Bulgaria sau Ungaria ambulanțierii refuză să se deplaseze pentru urgențe în tabere. În ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale, un raport european din 2012 precizează că 45% din populația romă are asigurare medicală în Grecia, România și Bulgaria, în comparație cu 85% pentru restul populației. Doar unul din trei romi este salariat în UE și aproximativ 90% din ei trăiesc în familii cu venituri inferioare nivelului național de sărăcie. „Violențele îndreptate împotriva romilor sunt dramatice, multiforme și permanente“, se precizează într-un raport al Consiliului Europei. „Trăiesc în mizerie extremă și sunt excluși de la o viață pe care cei mai mulți o consideră normală: acces la educație și îngrijiri medicale, o locuință și o slujbă decentă. Planurile puse în aplicare până acum rămân ineficiente și inadaptate“.
Tabăra de romi din Paris
 
     La 3 februarie 2016, la ora șapte dimineața, tabăra a fost evacuată de jandarmi și dezmembrată de buldozere, în decizia de evacuare a primăriei fiind invocat riscul sanitar și epidemiologic. Nu este nevoie însă de cunoștințe complexe pentru a înțelege că un astfel de risc nu este controlat prin metode care îi afectează și mai mult pe acei oameni, întrerupând supravegherea medicală a celor bolnavi și ducându-i să doarmă pe stradă, în plină iarnă. Pentru prima dată, romii din platz s-au adunat și au manifestat împreună în fața primăriei arondismentului 18, împotriva expulzărilor abuzive. Aparent neînsemnate, acest tip de demonstrații reprezintă un câștig esențial spre emanciparea romilor.

Notă autor:

Referințe:

1. Human rights of roma and travellers in Europe. Council of Europe. 2012

2. Lilla Farkas. Report on discrimination of roma children in education. European Commission. 2014

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe