De la începutul anilor ’90 s-a sugerat și, ulterior, confirmat prin diverse studii că 85% dintre cazurile de AVC pot fi prevenite. Managementul accidentului vascular cerebral se bazează în primul rând pe prevenţia acestuia.
Campaniile de educare pe scară largă a populaţiei sunt foarte active în Europa de la începutul anilor 2000.
Factorii de risc asociaţi producerii unui accident vascular cerebral (AVC) sunt multipli. Prevenţia primară, subînţelegând depistarea și controlul acestora, poate evita până la 85% dintre cazurile de AVC. Prevenţia secundară, post-AVC, constă în depistarea cauzelor de AVC și tratamentul rapid al acestora, cunoscând că riscul de recidivă la 5 ani este de 10%.
Hipertensiunea arterială (HTA): este cel mai important și modificabil factor de risc al AVC și principala cauză a demenţei vasculare. Normalizarea tensiunii arteriale (TA) a dus la scăderea cu 30% la 2 ani a riscului de AVC. Reducerea rapidă și eficientă a TA este mult mai importantă decât tipul de medicaţie folosită, insistându-se totodată și pe măsurile non-farmacologice de tratament al HTA. Ţinta este obţinerea unei TA <130/80 mmHg.
Dislipidemia, în particular valorile LDL-colesterol >70 mg/dl, se asociază în mod clar cu un risc de AVC ischemic, în timp ce nivelul colesterolului scăzut sub norme se asociază cu riscul de AVC hemoragic. Graţie efectului lor antiinflamator, imunomodulator, vasodilatator și stabilizator al plăcii de aterom, statinele și-au câștigat un rol clar în prevenţia secundară post-AVC (nu și fibraţii), dar nu se recomandă utilizarea lor la pacienţii fără factori de risc.
Diabetul zaharat dezechilibrat induce microangiopatie cerebrală cu apariţia infarctelor lacunare, dar și complicaţii macrovasculare de tip AVC masiv. Controlul hiperglicemiei reduce rata complicaţiilor microvasculare, în timp ce controlul asociat al dislipidemiei (LDL-colesterol <70 mg/dl) duce la reducerea complicaţiilor de tip macrovascular.
Stenozele carotidiene extracraniene: prevalenţa stenozelor mai mari de 50% crește cu vârsta la pacienţii cu factori de risc; tratamentul chirurgical al stenozelor carotidiene de peste 60-70%, asimptomatice, a redus cu 50% riscul de AVC, cu un risc de complicaţii <3%, crescând totodată speranţa de viaţă cu peste 5 ani. Actualmente, însă, pentru stenozele atât extra-, cât și intracraniene se insistă asupra controlului medicamentos maximal (agenţi antiagreganţi, statine), iar acolo unde este cazul se propune angioplastia-stenting și/sau chirurgia. Anticoagularea a dus clar la creșterea frecvenţei hemoragiilor cerebrale, fiind abandonată.
Fibrilaţia atrială (FA): prevalenţa ei crește cu vârsta, ajungând la 18% la pacienţii de peste 85 de ani. Se asociază cu AVC masiv și cu o rată de mortalitate ridicată. Prevenţia AVC se bazează pe depistarea FA (monitorizare electrocardiografică de lungă durată, inclusiv prin sistem implantabil) și pe anticoagulare. De aproximativ zece ani, odată cu apariţia noilor anticoagulante orale, s-au validat scorul de risc ischemic CHA2 DS2-VASc și scorul de risc hemoragic HAS-BLED. Anticoagularea reduce riscul de AVC cu 70%. În ceea ce privește riscul hemoragic al anticoagulării, s-a stabilit că pentru un pacient cu risc anual HAS-BLED 5% de AVC hemoragic, acesta ar trebui să cadă de aproximativ 300 de ori pe an pentru eventuala apariţie a unui hematom subdural care să contrabalanseze efectul clar benefic al anticoagulării.
Foramen ovale permeabil: este o patologie depistabilă la pacienţii cu AVC „criptogenic” via o ecografie cardiacă transesofagiană; prevenţia secundară la acești pacienţi asociază tratamentul antitrombotic tip antiagregant (nu anticoagulant) și închiderea comunicării via sistemul tip Amplazer.
Sindromul de apnee de somn (SAS) se întâlnește la 50-70% dintre pacienţii cu AVC; de aceea, mai ales la pacienţii obezi și/sau care fumează, se justifică screeningul SAS prin polisomnografie.
Greutatea corporală: se observă un risc crescut de AVC atât la populaţia obeză, cât și la cea subponderală; un indice de masă corporală (IMC) de 19-25 kg/mp s-a dovedit protector contra AVC, fiecare creștere cu o unitate de IMC mărind acest risc cu 5%.
Fumatul, inclusiv pasiv, este un factor de risc independent pentru AVC, prin scăderea fibrinolizei fiziologice și prin creșterea activităţii trombocitare. Oprirea fumatului duce la reducerea cu 50% a riscului de AVC la 1 an, riscul la 5 ani echivalându-l pe cel al nefumătorilor.
Alimentaţia echilibrată:
De asemenea, activitatea fizică regulată, cu un minimum de 30 minute zilnic, scade cu 25-30% riscul de AVC.
Pe scurt:
Bibliografie
1. Sarikaya H, Ferro J, Arnold M. Stroke prevention – medical and lifestyle measures. Eur Neurol. 2015;73(3-4):150-7.
2. Powers WJ, Rabinstein AA, Ackerson T, Adeoye OM, Bambakidis NC, Becker K, Biller J, Brown M, Demaerschalk BM, Hoh B, Jauch EC, Kidwell CS, Leslie-Mazwi TM, Ovbiagele B, Scott PA, Sheth KN, Southerland AM, Summers DV, Tirschwell DL. Guidelines for the Early Management of Patients With Acute Ischemic Stroke: 2019 Update to the 2018 Guidelines for the Early Management of Acute Ischemic Stroke: A Guideline for Healthcare Professionals From the American Heart Association/American Stroke Association. Stroke. 2019 Dec;50(12):e344-e418.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe