Analiza a fost publicată online în Neurology. Aplicând criteriile care au stat la baza înrolării în studiile clinice destinate celor două medicamente, specialiștii au observat că doar aproximativ 8-17% dintre persoanele cu boală Alzheimer timpurie și cu depuneri de amiloid la nivel cerebral ar fi eligibile pentru tratament cu lecanemab. Încă și mai puţine (5-9%) ar putea primi tratamentul cu aducanumab. Cercetătorii au publicat și un editorial cu mai multe explicaţii. Iar mesajul lor către sistemele de sănătate este de a-și elabora planuri realiste privind furnizarea acestor medicamente.

Astfel, au fost analizaţi 237 de adulţi deja incluși într-un studiu al Clinicii Mayo privind îmbătrânirea. Ei prezentau afectare cognitivă ușoară sau demenţă ușoară și afectare cerebrală prin depuneri de plăci de amiloid. Vârsta lor mediană era de 80,9 ani, iar 55% erau de sex masculin. Criterii importante care îi făceau neeligibili pentru primirea noilor medicamente au fost contraindicaţiile cardiopulmonare, prezenţa patologiilor de sistem nervos central, precum cancerul cerebral, boala Parkinson, epilepsia sau leziunile cerebrale, unele descoperiri imagistice sau istoricul de cancer.

Ţinând cont că participanţii la studii clinice sunt mai sănătoși decât populaţia generală, este necesar ca lumea medicală să evalueze aceste terapii în cadrul unor populaţii mai mari și mai diverse, inclusiv mai puţin sănătoase, înainte de a le pune la dispoziţia persoanelor cu boală Alzheimer, au declarat pentru Medscape autorii editorialului. Studiile post-marketing privind efectele lor secundare, precum și înscrierea în registre a pacienţilor trataţi ar putea oferi informaţii utile în acest sens.