La fel cum școlile ar putea fi locul pentru formarea unor obiceiuri sănătoase în rândul copiilor și adolescenţilor, și locurile de muncă ar putea ajuta la protejarea sănătăţii angajaţilor. Este mesajul transmis de o serie de trei articole publicate în The Lancet.

      Potrivit autorilor, comunitatea medicală a abordat relaţia dintre muncă și sănătate mai degrabă din perspectiva medicinei ocupaţionale, și nu a evaluat rolul muncii ca determinant social pentru sănătate. O viziune îngustă și reductivă asupra muncii reflectă și maniera în care guvernele colectează informaţii privind statutul ocupaţional. Adesea chestionarele caută să afle doar dacă oamenii sunt angajaţi sau nu, fără alte informaţii legate de muncă.

        Este nevoie de o mai bună evaluare a efectelor muncii asupra sănătăţii psihice, mai spun autorii. Astfel, un job care presupune, pe de o parte, solicitări și responsabilităţi crescute, iar pe de altă parte, un nivel scăzut de control, este cel mai frecvent asociat cu un risc înalt de apariţie a depresiei. Un alt aspect sub­evaluat este legat de influenţa pensionării asupra sănătăţii.

        Autorii fac și o serie de recomandări, subliniind că rezultatele nu se pot obţine decât prin colaborarea dintre diferitele domenii și organizaţii. În opinia lor, comunitatea medicală trebuie să implice cu adevărat alte sectoare, precum organizaţiile internaţionale de muncă și sindicatele, pentru a lua în considerare viteza automatizării unor domenii. Dar și pentru a susţine accelerarea evaluării unor iniţiative la scară mare care ar putea proteja sănătatea.