Ciudată creatură şi intelectualul acesta. Încă de la momentul naşterii omenirii, s-a detaşat, fără ostentaţie, din rândurile comunităţii tribale. În timp ce alţii alergau după „hrana“ îmblănită, cu pene sau cu solzi, cea de toate zilele, învârtind ghioaga, amenajând locuinţe primitive în peşterile din creierii munţilor sau pe malurile periculoase ale fluviilor şi râurilor, a existat mereu o mână de oameni care au privit cerul, încercând să-i înţeleagă influenţa asupra comunităţii din care făceau parte. Acea mână de oameni, ca şi astăzi, a fost creierul din spatele creaţiei piramidelor, a marilor frumuseţi nemuritoare ale culturii şi civilizaţiei umane, a strategiilor care au permis o evoluţie progresivă şi nu o extincţie a rasei umane. (...)