Newsflash
Știri

Cum se evită o falsă suspiciune de bioterorism?

de Prof. dr. Constantin CIUFECU - apr. 4 2012
Cum se evită o falsă suspiciune de bioterorism?
   Bioterorismul presupune utilizarea unor agenţi patogeni bacterieni, virali, a unor toxine, cu intenţia de a provoca boli, decese, atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul animalelor domestice şi al plantelor.
   Ideea utilizării agenţilor patogeni în scop defensiv este semnalată în cazul asediilor unor cetăţi medievale, asediaţii încercând să provoace epidemii (pestă), prin aruncarea cadavrelor peste ziduri.
   De la defensivă la ofensivă a fost numai un pas, făcut cu ocazia diverselor conflicte, conflagraţii, de exemplu, utilizarea agen­tului infecţios al morvei (răpciugă), cu intenţia de a dezor­ganiza transporturile inamicului, calul de tracţiune fiind esenţial pentru aprovizionarea armatei şi a populaţiei (1916–1918, intervenţia armatelor Puterilor Centrale pe frontul românesc).
   În perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi a Războ­iului Rece, toate marile puteri s-au pregătit pentru o eventuală ripostă, creându-şi unităţi de cercetare pentru selectarea tulpinilor înalt patogene, prin manipulări genetice, organizarea producţiei, stocării şi modalităţii de distribuţie a materialului patogen. În ultimii 30 de ani, în SUA au avut loc atacuri bioteroriste, precum contaminarea alimentelor cu Salmonella typhimurium (Oregon) sau contaminarea perso­nalului medico-sanitar cu Sighella disenteriae tip 2, de către un angajat al spitalului din Dallas (Texas). Amintim şi atacul bioterorist de la începutului secolului XXI, prin scrisori-plicuri poştale adresate unor personalităţi din lumea politică, financiară, economică, mass-media, guvern.
   În aceste condiţii, teama şi prudenţa au dus la definirea unei strategii de supraveghere, la care au contribuit specialişti în sănătate publică, alături de forţele de investigaţie şi poliţie, dată fiind necesitatea confirmării/infirmării unei eventuale intenţii criminale.
   Nesiguranţa, alimentată de temeri, a întreţinut şi întreţine nivelul actual de prudenţă suspicioasă şi a subliniat, înainte de toate, necesitatea organizării, a asigurării logistice a specialiştilor clinicieni epidemiologi, medicilor de laborator, competenţi şi cu experienţă. Numai un diagnostic rapid şi specific al agentului cauzal, care a provocat cazul sau focarul, permite alarmarea şi începerea acţiunilor de neutralizare; se respectă principiul epidemiologic, după care suspiciunea argumentată îngăduie declanşarea acţiunilor, care vor fi stopate dacă se infirmă, sau se continuă dacă se confirmă.
   Printre bioagenţii preferaţi (grupa A: antrax, botulism, pestă, tularemie, unele febre virale hemoragice) se numără şi variola, care, deşi eradicată global, este în atenţia biotero­riştilor. Apariţia unui rash generalizat, maculo-papulo-pustulos poate declanşa alerta. În 2009, un pacient de 45 de ani, cu­noscut cu dermatită atopică, era internat cu diagnosticul de sin­drom Sézary (limfom cutanat cu celule T) şi tratat siste­matic cu ciclosporină. În cursul internării, pacientul a dezvoltat un rash papulo-pustulos, generalizat, suspect de variolă şi a fost transferat într-un serviciu de terapie intensivă (hipotermie, hipotensiune etc.) al unui spital naval din Florida. Doar unul din cele trei criterii de diagnostic clinic de variolă (rash-ul, febra înaltă care scade odată cu apariţia acestuia şi contactul infectant probabil), şi anume erupţia papulo-pustuloasă, susţinea suspiciunea de boală. Se mai adăuga absenţa erup­ţiei caracteristice faciale şi palmo-plantare, ceea ce obliga la un diagnostic diferenţial cu eczema herpetică. S-a recurs la testul Tzanck (frotiu din lichidul pustulelor), un test rapid, cu specificitate înaltă, în mâna unui specialist competent, cu ochi experimentat. Rezultatul testului a tranşat dilema, prin punerea în evidenţă intranuclear a corpusculilor Lipschutz (herpes) şi absenţa corpusculilor Guarnieri în citoplasmă (variolă). De menţionat că, după stoparea alarmei, izolarea în culturi a virusului herpetic (de tip 2) a fost pozitivă. Ieşirea dintr-o situaţie de maximă gravitate s-a datorat competenţei specialiştilor implicaţi şi acesta este un exemplu care pledează în favoarea necesităţii pregătirii specialiştilor pentru eventuale suspiciuni de bioterorism.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe