Trecem la domeniul economiei, abordat în
articolul intitulat „Datele dv. personale valorează aur“, publicat în New York Times de Steve Lohr. Ideea esenţială:
societăţile în care deciziile se iau în funcţie de analiza de date au o
productivitate mai mare cu 5–6%.
Conform unui raport publicat în 2011 de
McKinsey Global Institute – biroul de studiu al Mc Kinsey & Co. – Statele
Unite au nevoie în prezent de 140.000–190.000 de persoane suplimentare, dotate
„cu excelente competenţe de analiză“, precum şi de 1,5 milioane de persoane
specializate în culegerea datelor, după ce au urmat o formaţie complementară.
Polul sau (mai bine) clusterul principal de avalanşă de date (big data) se află în faimoasa Silicon Valley. În ce constă această
avalanşă de date? După IDC, societate specializată în analiza datelor de pe
internet, cantitatea acestora creşte cu 50% în fiecare an. Informaţiile nu au întotdeauna
importanţă, dar au calitatea de a fi noi.
În întreaga lume există un număr
incalculabil de captoare numerice instalate pe echipamente industriale, încât
s-a conturat un „internet industrial“. Avalanşa de informaţii necesită o analiză
a unei cantităţi considerabile de date, iar luarea unei decizii instantanee înseamnă
un efort titanic în faţa fenomenului „big
data“.
Anecdotele cu tâlc, care arată că un raţionament
fondat pe cifre (date numerice) aduce profituri considerabile, sunt multe. Una
a devenit foarte cunoscută: în anul 2003, Michael Lewis – scriitor şi jurnalist
american specializat în economie/finanţe – a publicat „Moneyball“, o carte în care povesteşte cum o echipă modestă de
baschet, Oakland Athletics, a utilizat cu abilitate o întreagă colecţie de
cifre şi statistici, cel puţin aparent neluate în seamă de marile echipe, spre
a repera jucători subestimaţi. Operaţiunea a reuşit, aducând câştiguri
considerabile, deoarece jucătorii descoperiţi au fost vânduţi, echipa rămânând
tot modestă.
Un nume important în domeniul exploatării raţionale
a datelor este Andrew Gelman, profesor de statistică, politica ştiinţei şi
director al Centrului de statistică aplicată la Universitatea Columbia (NY). A
obţinut doctoratul în statistică la Harvard. Recent, în faţa fenomenului
irezistibil generat de fluxul imens de date ce circulă în prezent pe suporturi
numerice, afirma: „Cultural, ceva s-a schimbat“.
Articolul Petrol „numeric“, semnat de Jessica Leber şi publicat în Technology Review (editată de MIT –
SUA), se concentrează asupra soluţiei unei probleme ce tinde să se eternizeze:
criza de energie, ce afectează până la urmă aproape întreaga populaţie de pe
Terra. Ideea esenţială pentru ieşirea din criză: graţie reţelelor de captoare
numerice, întreprinderile din domeniu optimizează exploatarea zăcămintelor lor
de gaz metan şi de petrol. Se obţin astfel economii de miliarde de dolari.
În prezent, multe dintre zăcămintele
exploatate se află la mari distanţe şi impun utilizarea unor tehnologii de
extracţie la mare adâncime, extrem de costisitoare. Tehnologiile informaţiei
reprezintă soluţia, noul „aur negru“. Paul Siegel, preşedintele Energy
Technology Company – grupul Chevron, afirma recent: „Este o evoluţie
considerabilă. Informatica ne permite să extragem mai mulţi barili din zăcămintele
noastre“.
Companiile petroliere au recurs la reţele de
captoare in situ, la comunicaţii cu
debit înalt şi la tehnici de exploatare a datelor, pentru a controla şi a
optimiza operaţiunile de foraj la distanţă. Obiectivul constă în utilizarea
celor mai bune date, în timp real.
Pentru denumirea noului fenomen, se
utilizează termenul global de „câmp petrolifer numeric“, dar cele mai mari
companii au brevetat propriile versiuni. La Chevron, poartă numele de „zăcământ
al viitorului“, pe când Shell a preferat denumirea „zăcăminte inteligente“.
Indiferent de imaginaţia terminologică, în principiu, este asigurat un plus de
productivitate de 8% şi o rentabilitate de peste 6% pentru un câmp petrolifer
numerizat.
Chiar dacă sursele de energie alternativă se
dezvoltă, Agenţia Internaţională de Energie prevede o creştere continuă a
cererii mondiale de petrol, chiar dacă producerea de biocombustibili a devenit
o realitate, precum şi, de exemplu, evoluţia automobilelor electrice. Deoarece
metodele de extracţie sunt tot mai complicate, în 2035, cheltuielile ar putea
ajunge la suma de 20.000 de milioane de dolari. Prevenite, marile companii
investesc în „petrolul numeric“.
Deocamdată, există încă dificultăţi în
transmiterea şi prelucrarea datelor. La Chevron, traficul informatic intern
este de peste 1,5 teraocteţi pe zi. „Cantitatea de date ce ne parvin minut după
minut este cu totul incredibilă“, declara Jerry Habbard, preşedintele
Energetics, consorţiu mondial cu scop nelucrativ, având ca obiectiv
standardizarea formatelor de schimb de date în industria energiei. Cursa
continuă şi se conturează certitudinea depăşirii acestor dificultăţi.
Am lăsat la urmă o întrebare: guvernele pot
beneficia de noua revoluţie declanşată de utilizarea datelor acumulate pe
suporturi numerice? Un articol în care se poate găsi un răspuns – concentrat
aproape exclusiv pe un caz concret – intitulat „Guvernul în întregime
transparent pe web“, semnat de Cristina F. Pereda şi publicat în cotidianul El País (Madrid), este preluat de Courier international. Jurnalista
madrilenă se referă la preşedintele Barrack Obama, angajat în competiţia pentru
al doilea mandat (din 6 noiembrie 2012), apreciind că acesta este primul care
practică o guvernare „inteligentă“. Totul a început cu o promisiune electorală
din 2008: Barrack Obama se prezenta la alegeri drept candidatul care va revoluţiona
instituţiile, deschizându-le cetăţenilor. Pentru el, democraţia este sinonimă
cu egalitatea accesului la informaţii: responsabilii politici trebuie să răspundă
de acţiunile lor. Obama promitea date, cifre, detalii, adică transparenţă.
Pentru ca transparenţa să devină o realitate, în trei ani, Casa Albă a asigurat
accesul alegătorilor la un ansamblu de date considerate secrete, îndeosebi conţinutul
discuţiilor cu preşedintele şi colaboratorii săi, cu invitaţii sau vizitatorii
la Washington. Biroul de informaţii al preşedintelui prezintă, începând din
martie 2012, pe site-ul ethics.gov, şapte
baze de date guvernamentale. Cetăţenii pot găsi aici numele tuturor
persoanelor care au întâlnit membri ai guvernului. Pentru prima oară în
istorie, acest site internet permite, prin încrucişarea cu alte baze de date,
informaţii asupra identităţii persoanelor respective, sumele donate în
campaniile electorale, detalii asupra activităţilor de lobby şi chiar plângerile
în relaţie cu violarea eticii.
„Nu mai suntem obligaţi să mergem de la o
agenţie la alta, de la un site web la altul şi apoi să stabilim conexiunile. Când
se combină toate datele între ele, se obţine o vedere de ansamblu mult mai bună“,
comentează John Wonderlich, director al programelor de acţiune ale Fundaţiei
Sunlight, organizaţie care susţine tehnologia spre a creşte transparenţa
puterii. J. Wonderlich a jucat rolul de consilier al Casei Albe în cinci
reprize în ultimii trei ani. El estimează că rezultatul final este foarte
apropiat de ceea ce îşi imagina, în ciuda legilor asupra protecţiei vieţii
private.
Un nume important este Vivek Kudra, desemnat
în 2009 de preşedinte primul director federal al sistemului de informaţie.
Denumit de presă „Ţar al tehnologiei“, Kudra avea ca misiune revoluţionarea
funcţionării interne a guvernului federal, reducerea cheltuielilor birocratice şi
deschiderea porţilor pentru cetăţeni prin accesul la informaţii, în condiţii de
autonomie. Directorul federal şi-a probat renumele, în câteva luni revoluţionând
pur şi simplu domeniul. Kudra a făcut economii de peste trei miliarde prin
crearea unei tehnologii „in situ“.
„Trebuie să regândim profund tot ceea ce încarcă organizarea lucrului“, a
declarat el cu ocazia lansării site-ului data.gov.
Punând cea mai mare cantitate de informaţii la dispoziţia cetăţenilor, guvernul
începe să recunoască dispariţia monopolului asupra celor mai bune idei şi soluţionării
acestora. Vasta mişcare din SUA pentru democraţie prin transparenţă continuă.
