650 de pacienţi francezi au primit proteze
de şold neautorizate conform regulilor europene. Producătorul Ceraver ar fi
trebuit să solicite modificarea unui marcaj specific, ulterior unor modificări
apărute în legislaţia europeană în 2009. Dar nu a făcut-o. Deja câteva mii de
proteze au fost retrase de pe piaţă, deşi, conform declaraţiilor oficiale, ele
nu implică un risc medical. Ministrul francez al sănătăţii, Marisol Touraine, a
justificat absenţa declaraţiilor publice pe această temă, până la apariţia unei
investigaţii în cotidianul Le Parisien,
pentru a nu „panica pacienţii“. Autorităţile sanitare franceze au cerut totuşi
chirurgilor să-şi evalueze clinic şi radiologic pacienţii care au „beneficiat“
de protezele neautorizate.
Cum a ajuns, după două decenii de „tranziţie“,
sistemul de sănătate sovietic? Buletinul
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii publică un interviu cu profesorul Igor
Sheiman, unul dintre experţii ruşi implicaţi îndeaproape în elaborarea
politicilor de sănătate publică din Federaţia Rusă. Sheiman vorbeşte pe larg
despre pierderea încrederii în medicii de familie (doar 14% din pacienţii ruşi îşi
apreciază medicul de familie). Studiile arată că majoritatea pacienţilor ajung
la spital fără a mai trece pe la medicul de familie, că există analize
duplicate la mai multe niveluri de îngrijire şi că nici medicii specialişti nu
au încredere în medicii de familie. În Rusia, mai spune Igor Sheiman, s-a aşteptat
prea mult de la sistemul asigurărilor medicale obligatorii şi finanţarea
sistemului de sănătate nu a crescut. Cele mai multe din recomandările experţilor
în sănătate publică nu au fost aplicate de autorităţi, astfel că sistemul
stimulează financiar spitalele să interneze cât mai mulţi pacienţi şi să-i ţină
acolo cât mai mult timp. Rusia cheltuie doar 3,5% din PIB pentru sănătate.
Totul ne sună foarte familiar, nu-i aşa?
Între timp, experţii americani în politici
de sănătate, precum profesoara Laura Tyson de la Universitatea California, sunt
uimiţi de amploarea scăderii cheltuielilor cu sănătatea atât în sistemul
medical american privat, cât şi în cel finanţat de stat. Profesoara Tyson se întreabă,
într-un articol din Project Syndicate,
cât din această scădere se datorează crizei economice şi cât reformelor
aplicate în sistemul medical al SUA. Statele Unite sunt ţara care cheltuie 18%
din PIB pentru sănătate, cel mai mare procent din lume, dar fără să înregistreze
performanţe pe măsura cheltuielilor. Din studiile citate de Tyson s-ar putea
concluziona că trei sferturi din scăderea acestor cheltuieli se datorează
crizei economice, restul fiind un efect al tehnicilor de control al preţurilor
din sistemul medical. Concluzia nu este neapărat fericită, deoarece de scăderea
cheltuielilor cu sănătatea depinde viitorul economic al Statelor Unite.
România ocupă locul 61, o poziţie inferioară
unor ţări precum Rusia, Tunisia, Chile, Libia sau Bosnia, în „Indexul Mamelor“,
un clasament internaţional elaborat de Asociaţia „Salvaţi Copiii“ pe baza a
cinci indicatori. Evaluarea celor 176 de ţări incluse încearcă să stabilească în
care dintre ele există cele mai favorabile condiţii pentru a deveni mamă.
Finlanda, Suedia şi Norvegia sunt cele trei ţări aflate în fruntea acestui
index, în timp ce Somalia şi Congo îl închid. Indicatorii folosiţi pentru
această evaluare sunt mortalitatea maternă, mortalitatea la copiii sub 5 ani,
durata medie a şcolarizării femeilor, venitul mediu pe cap de locuitor şi măsura
în care femeile participă la guvernarea ţării lor. Pe continentul european,
conform indexului, de condiţii inferioare celor pe care le au mamele din România
au parte doar cele din Ucraina, Albania şi Republica Moldova. La nivelul României
se află Turcia. Dincolo de statistici, „Indexul Mamelor“ subliniază cât de
importantă pentru supravieţuirea unui copil este ţara în care acesta se naşte. În
Mali de exemplu, unul din şase copii nu ajunge la vârsta de cinci ani, în timp
ce în Islanda doar unul din 400 de copii moare înainte de cinci ani. De
remarcat faptul că ţările în care condiţiile asigurate mamelor sunt printre
cele mai proaste (Mali, Niger) beneficiază de cele mai ridicate rate de
fertilitate din lume.
Mai mulţi
americani mor prin suicid decât în accidentele de maşină, constată un studiu al
Centrului pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite.
Statistica a atras atenţia deoarece rata suicidului a crescut în special în rândul
adulţilor între 35 şi 64 de ani, cu peste 30% în ultimul deceniu. Astfel de creşteri
se întâlnesc mai degrabă în rândul adolescenţilor şi bătrânilor, dar mai rar la
populaţia adultă. Directorul adjunct al CDC, Ileana Arias, explică în New York Times că frecvenţa suicidului a
crescut în special în rândul generaţiei „baby-boom“ şi ar putea fi legată de
criza economică din ultimul deceniu. 
