Tratamentul cu ibrutinib asociat chimioterapiei standard a prelungit semnificativ supravieţuirea, fără progresia bolii, în limfomul cu celule de manta.
Limfomul cu celule de manta este un subtip distinct de limfom non-Hodgkin cu celule B și este considerat a fi incurabil. Majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu limfom cu celule de manta au vârsta de 65 de ani și peste, iar tratamentele agresive sau transplantul autolog de celule stem nu reprezintă opţiuni terapeutice potrivite, fiind asociate cu rezultate clinice nesatisfăcătoare.
Ghidurile actuale recomandă ca terapie de primă linie mai puţin agresivă la pacienţii vârstnici bendamustina în asociere cu rituximab, R-CHOP (rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină și prednison) sau VR-CAP (bortezomib, rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină și prednison).
Un studiu de fază 1b în care au fost incluși 17 pacienţi cu limfom cu celule de manta netratat, recidivat sau refractar a arătat că adăugarea de ibrutinib la terapia cu bendamustină și rituximab a fost sigură și eficientă, 76% dintre pacienţi având un răspuns complet.
În New England Journal of Medicine au fost publicate recent rezultatele unui studiu internaţional de fază 3, randomizat, dublu-orb, în care a fost evaluată eficacitatea terapiei cu ibrutinib în asociere cu bendamustină și rituximab și terapie de întreţinere cu rituximab, comparativ cu placebo în asociere cu bendamustină și rituximab și terapie de întreţinere cu rituximab, la pacienţii vârstnici cu limfom cu celule de manta netratat.
Rezultatele obţinute în acest studiu arată că ibrutinib, un inhibitor oral al tirozin kinazei Bruton (BTK), asociat terapiei cu bendamustină și rituximab, urmată ulterior de terapie de întreţinere cu rituximab, a condus la o prelungire semnificativă a supravieţuirii, fără progresia bolii (6,7 ani, comparativ cu 4,4 ani în grupul placebo). Eficacitatea îmbunătăţită prin adăugarea de ibrutinib a fost însă însoţită de efecte toxice suplimentare.
Un răspuns complet a fost observat la 171 de pacienţi (65,5%) din grupul cu ibrutinib și la 151 de pacienţi (57,6%) din grupul placebo. Boala reziduală minimă nedetectabilă în sângele periferic sau măduva osoasă a fost observată la 162 de pacienţi (62,1%) în grupul ibrutinib și 148 de pacienţi (56,5%) în grupul placebo.
Supravieţuirea globală la 7 ani a fost de 55% în grupul tratat cu ibrutinib și de 56,8% în grupul placebo. Cele mai frecvente evenimente adverse de gradul 3 sau 4 au fost neutropenia, pneumonia, limfopenia, anemia, trombocitopenia, erupţia cutanată și leucopenia.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
