Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Medici de export

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN miercuri, 8 februarie 2012

Experienţa reîntâlnirii în timpul unui congres de specialitate cu foşti colegi, acum stabiliţi în Franţa, îi prilejuieşte dlui prof. dr. Florin Mihălţan o serie de reflecţii cu privire la diferenţe nu doar în condiţiile de muncă, ci şi în atitudini.

 

În perioada 27–29 ianuarie, am participat la Congresul SPLF (Societé de Pneumologie de Langue Française), la Lyon, un oraş încărcat de istorie. Nu voi vorbi însă despre această întâlnire a pneumologilor din punctul de  vedere al încărcăturii ştiinţifice, cât din cel al emoţiilor trăite văzând o multitudine de colegi de generaţie, rezidenţi (foşti sau actuali), specialişti sau primari pentru care Franţa a devenit a doua ţară de baştină. De la început menţionez că aceştia erau cu mult mai mulţi decât mica delegaţie venită din ţară pentru a participa la congres. Nu e de mirare că avem o minoritate medicală în Franţa, care face ca în anumite spitale să existe, în medie, doi-patru medici de diferite specialităţi proveniţi din România şi că acum vorbim de o emigraţie substanţială a pneumologilor în această ţară.
Am discutat cu plăcere cu fiecare în parte şi am aflat multe lucruri, unele dureroase prin modul în care mi-au fost împărtăşite sau cum au fost repetate. Am identificat trei sau patru profiluri de foşti colegi. Primul este al celor care s-au bucurat sincer de revedere şi erau doritori să afle noutăţi din ţară. Probabil că mai există un dor de tot ce se cheamă  sau trăieşte româneşte în ei. Aceştia  nu îşi pun problema întoarcerii în ţară, dar ar vizita şi ar reveni dacă ar putea fi implicaţi în acţiuni comune pe linie ştiinţifică sau dacă salariul oferit ar fi atractiv. Urmează prototipul care pe mine m-a împins la mai multe reflecţii nu întotdeauna avantajoase pentru aceştia. Este modelul care are deja probleme de exprimare în română, deşi este plecat de doar câţiva ani. Încearcă să epateze prin  facilităţile create aici, prin salariile fără doar şi poate incomparabile  cu cele pe care le avem noi în ţară şi laudă modele care nu mai au nimic românesc în ele. Interesul lor pentru viaţa pneumologiei din ţara de baştină este minor, la fel ca acela pe care l-ar manifesta faţă de o ştire inserată de un anonim într-un ziar de scandal din străinătate. Cel mai amar gust mi l-a lăsat însă grupul reprezentat de profilul „refulaţilor“. Nu-i interesează nimic din ţară, nu vor să mai vină acolo. Pentru ei nu mai există nimic românesc. Mărturisirea unuia dintre aceştia: „De ce aş veni? Nici în vacanţă nu aş veni, prefer să merg în altă parte…“ m-a întristat, dezamăgit şi chiar dezgustat. Sunt „dezrădăcinaţii“, cei care colindă diferite ţări în căutarea binelui.
Ce îi uneşte totuşi pe toţi? De ce au plecat? Deoarece nu erau mulţumiţi de cum sunt plătiţi în ţară, de câte neajunsuri aveau în spitalele sau dispensarele unde lucrau. Cei tineri aveau şi venituri extrem de mici, dar şi un acces redus la o tehnologie altfel depăşită, cu stagii de pneumologie făcute ca studenţi în servicii de interne, de cardiologie, de nefrologie sau hepatologie şi numai  acolo unde ar fi trebuit să înveţe în realitate câte ceva despre această nouă specialitate nu. Sunt lucruri pe care încerc să le înţeleg. Dacă mă gândesc şi la blocarea posturilor în serviciile de pneumoftiziologie din România de cel puţin doi ani, la comasarea spitalelor cu altele, care nu au nimic de a face cu profilul lor, avem de fapt o altă anomalie şi un alt element care-i motivează să emigreze.
Ce li se oferă în Franţa, totuşi? Statistic, majoritatea lucrează în ambulatorii sau spitale mici, care însă sunt dotate la nivelul unui institut din ţară. Apoi, este modul planificat, relaxat în care-şi fac treaba. Una din aceste specialiste se plângea  cum face două bronhoscopii pe zi la 20 de paturi. Mă gândeam la ce efort fac colegii în Institutul de Pneumologie „M. Nasta“ din Bucureşti, unde numărul de bronhoscopii pe zi este enorm, tensiunea celor care le realizează – pe măsură, iar presiunea la internare este de neimaginat când ai o ţară întreagă care solicită acest institut ca ultima soluţie de rezolvare a unor boli grave. Când mă gândesc că, la un moment dat, se punea chiar problema desfiinţării acestui institut şi a personalităţii sale juridice mă apucă şi acum frisoanele…
Criza actuală a afectat şi Franţa şi sistemul său medical? Am avut curiozitatea să-i întreb pe colegii de acolo. Răspunsul a fost foarte tranşant: nu au diminuat bugetele alocate spitalului, nu s-au făcut economii la consumabile sau medicamente; singurul lucru care nu se mai face acum: nu se mai decontează taxiul celor care pleacă acasă din turele de noapte sau celor chemaţi pentru urgenţe. E un fapt la care în România nici nu am visat.
Există şi al patrulea profil de medic emigrat. Cel care nu-şi mai cunoaşte profesorii sau colegii din România atunci cand îi întâlneşte. Din fericire, aceştia sunt încă extrem de rari. Poate că îi desconsideră sau poate că au ceva să le reproşeze.
   După toate aceste experienţe recente, mă întreb însă de ce s-a ajuns aici? De ce nu se face nimic efectiv să se stopeze acest val de emigrări? Când se va acorda valoarea pe care o merită acelor pasionaţi ai meseriei care au preferat să „importe“ în România  ce au învăţat în străinătate şi când îi vom regăsi pe aceştia în poziţiile pe care le merită? Probabil că nu curând. În continuare, indiferent de semnalul de alarmă tras, rezidenţii vor veni din Franţa să dea examenul de specialist în ţară şi apoi se vor aciuia cu succes în serviciile de acolo. Asta pentru că suntem o ţară „bogată“, care îşi permite din plin luxul de a exporta creiere…

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.