Caracterul liberal și privat al serviciilor de medicină dentară expune medicii stomatologi la riscuri importante privind corectitudinea diagnosticelor și a tratamentelor acordate pacienţilor.
Goana permanentă după câștig duce la neglijarea unor premise importante ale calităţii actului medical. Lipsa de sustenabilitate pentru stomatologie în sistemul public de asigurări sociale de sănătate impune medicilor stomatologi ca singură soluţie de supravieţuire concentrarea pe latura comercială a activităţii profesionale.
O preocupare centrală în programul asociaţiilor profesionale de drept public trebuie să fie asigurarea cadrului etic credibil și garantat pentru practicarea profesiei, astfel încât pacienţii să fie încredinţaţi de calitatea actului medical și de faptul că riscurile prilejuite de acesta sunt minime. General Dental Council (asociaţia profesională stomatologică din Marea Britanie) a stabilit nouă principii etice obligatorii pentru practica medicală.
Patru dintre ele privesc relaţionarea cu pacientul, unul se referă la respectarea obligatorie a interesului pacientului, altul – la riscurile la care poate fi expus pacientul. Alt principiu se referă la câștigarea încrederii pacientului în actul medical primit și, prin aceasta, la păstrarea prestigiului profesiei și a corpului medical. Iată că, din nouă principii etice obligatorii, rămân doar două care fac trimitere la manoperele medicale și la priceperea medicului.
Conform unor date publicate în literatura de specialitate, practica medicală stomatologică înregistrează, în 74% dintre cazuri, deficienţe mai mari sau mai mici în ceea ce privește diagnosticul corect și, respectiv, aplicarea celui mai potrivit tratament pacientului în cauză. Un studiu* realizat în Anglia de Segun Olujide și colab. și publicat în 2021 aduce astfel de informaţii îngrijorătoare. Este vorba, în primul rând, de medicii începători.
Preocupările privind reducerea riscurilor de plângeri ale pacienţilor sunt binevenite și deplin justificate. Potrivit studiului, în 2012 au fost plătite pacienţilor despăgubiri la valoarea medie de 31.607 lire sterline per pacient, ceea ce înseamnă cu 47% mai mult decât în 2008. Prejudiciile sunt considerabile și valoarea lor este în creștere, odată cu ofertele tot mai generoase de tratamente complexe, inovative, dar insuficient stăpânite de practicieni.
În România nu avem date în acest sens și nici nu le-am putea obţine. Asta, pentru că sistemul medical românesc nu este suficient de transparent, iar legislaţia este foarte departe de a putea ţine sub control fenomenul prejudicierii pacienţilor în cursul acordării îngrijirilor medicale. Despre un nou cadru legislativ privind malpraxisul se tot vorbește, dar încă nu avem o rezolvare.
Pentru stomatologie, optimismul este minim, având în vedere modul diletantist în care această problemă este gestionată oficial în prezent de autorităţile publice competente ale domeniului. Progresele realizate în această direcţie în anii precedenţi sunt abandonate. Stomatologia are un cadru organizatoric și legislativ specific în cadrul sistemului de sănătate și soluţiile trebuie să fie și ele specifice pentru o rezolvare echitabilă și transparentă a cazurilor de malpraxis.
Cerinţele de ordin etic, respectiv impunerea unei deontologii medicale stricte, nu sunt întotdeauna bine primite. Se dorește ca actualul cod deontologic al medicilor stomatologi să fie schimbat, iar unele cerinţe considerate exagerate să fie eliminate. Recent, într-un mesaj din mediul online, se solicita ca medicii să poată opta privind modul de aplicare a reglementărilor legislative pentru deschiderea unui cabinet. Se oferea ca una dintre variante aplicarea legii într-un mod mai permisiv decât până acum.
Într-adevăr, dacă accesăm mediul online găsim nenumărate oferte cu un evident caracter comercial, prin care unii medici stomatologi se promovează și încearcă să convingă pacienţii să le calce pragul. Prea puţin aflăm despre diagnostic, prea puţin despre empatie și comunicarea cu pacientul. Negocierea tratamentului și costurilor acestuia sunt de departe prioritare. Formarea profesională din universitate este uitată.
Cursurile de perfecţionare postuniversitară sunt orientate spre promovarea de tehnologii noi cu instrumente, consumabile și dispozitive medicale care trebuie cumpărate și apoi amortizate cât mai repede, prin implementarea în forţă pe piaţă a noilor servicii. Distanţarea faţă de mediul academic și de profesori este din nou o politică adusă în trendul actual.
Comparând sistemul de sănătate românesc cu cel din alte ţări, putem constata deosebiri importante. Unele dintre acestea nu ne avantajează. Relaxarea în cerinţele etice ale profesiei, prioritizarea aspectului comercial, clamarea unei autonomii exagerate și lipsa de profesionalism în gestionarea problemelor legislative nu sunt binevenite.
Mai mult decât atât, ele duc la o distanţare tot mai mare faţă de transparenţa necesară privind serviciile medicale stomatologice acordate în toate cabinetele din România, cu diagnostice, tratamente, dispensarizări și tot ce ţine de actul medical. Alunecăm acum pe o pantă greșită. Am trecut de la educaţie la autoeducaţie în perfecţionarea și monitorizarea practicii profesionale. Lucrurile nu trebuie să rămână așa.
*Common Difficult Scenarios for The Newly Qualified Dental Professional (sagepub.com)
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
