Observaţia a ridicat întrebarea dacă persoanele în vârstă au fost protejate faţă de infecţia cu acest virus de o infecţie cu o tulpină de virus gripal A cu mulţi ani în urmă. Într-adevăr, datele de la CDC au arătat că aproximativ 2/3 din persoanele în vârstă au imunitate faţă de virusul H1N1 – 2009. În 1960, Thomas Francis a emis ipoteza păcatului antigenic originar, un fenomen prin care o persoană expusă prima dată în copilărie la un virus gripal A specific ar putea în timpul vieţii să dezvolte un răspuns imun la virusul copilăriei, chiar când este expus la alte virusuri gripale diferite antigenic. În fapt, răspunsul în anticorpi iniţial, generat de sistemul imun împotriva unei tulpini de virus gripal specific, se presupune că influenţează toate răspunsurile viitoare la gripă.

   Răspunsurile serologice ale oamenilor şi ale altor mamifere susţin această teorie. Un nou subtip de hemaglutinină (HA) a apărut în 1918 şi a determinat pandemia din acel an. Din 1956, tulpina a evoluat prin acumularea de mutaţii. Înaintea perioadei subtipării virusurilor gripale, virusul iniţial H1N1 din 1918 a fost considerat tulpină porcină, pe când virusul din 1930 a fost cunoscut ca virus gripal A. Astfel, nivelul crescut al driftului din 1947 a fost suficient pentru a face ineficient vaccinul sezonier, iar noua tulpină de virus modificată a fost numită A. În toată această perioadă, virusul a continuat să aparţină subtipului H1N1, aşa cum este denumit astăzi.

   În 1956, Davenport şi Hennessy au examinat răspunsurile în anticorpi a trei cohorte diferite ca vârstă, fiecare dintre ele primind vaccinuri gripale monovalente diferite, preparate din virusuri care au circulat în diferite perioade anterioare. Probele de ser dinaintea vaccinării au confirmat prezenţa anticorpilor specifici faţă de virusul gripal care a circulat în timpul copilăriei fiecărei cohorte.

   Fiecare dintre cele trei vaccinuri monovalente a fost administrat unui grup din fiecare cohortă de vârstă. Vaccinarea direcţionată faţă de diferitele tulpini de virus gripale ale copilăriei a determinat nu numai dezvoltarea imunităţii la tulpina vaccinală, dar a intensificat de asemenea răspunsul imun faţă de tulpina de virus care a circulat în timpul copilăriei fiecărei persoane, adică păcatul antigenic originar a fost aparent în fiecare cohortă de vârstă. Mai multe studii la oameni, şobolani şi iepuri au produs rezultate similare.

   Dovezi provenind din mai multe studii recente au susţinut în mare măsură veridicitatea păcatului antigenic originar. Într-un studiu din 1976 s-a evaluat răspunsul la persoane vaccinate cu un virus care a circulat în 1973, o variantă cu drift antigenic a virusului A/H3N2 din 1968. La fel ca în studiile iniţiale, examinarea anticorpilor a indicat că anticorpii induşi de vaccin erau nu numai faţă de varianta 1973 vaccinală, dar şi faţă de virusul care a circulat anterior. Astfel, conform acestei ipoteze, anticorpii induşi de vaccin faţă de tulpina din 1968 au fost mult mai numeroşi decât cei faţă de tulpina vaccinală actuală. Rezultatele unui experiment în care s-au folosit culturi celulare cu limfocite de la donatori au fost similare. Un studiu din 1994 a arătat că tulpinile vaccinale curente au indus anticorpi faţă de virusul gripal circulant în timpul copilăriei persoanelor din fiecare cohortă de vârstă. Un studiu suplimentar, publicat în 2009, a confirmat prezenţa păcatului antigenic originar la şoareci şi a arătat o mai mare tendinţă de a produce fenomenul la vaccinurile cu virus atenuat.

   Un studiu recent, care este în contradicţie cu celelalte, a arătat că anticorpii monoclonali produşi de vaccinare au fost înalt specifici la tulpina vaccinală curentă mai degrabă decât faţă de tulpinile gripale care au circulat în trecut.

  La apariţia pandemiei H1N1 – 2009, temerile de o pandemie severă au fost excesive. Totuşi, nicio imunitate prealabilă prezentă în populaţie nu a diminuat impactul virusului. Primele rapoarte au confirmat ca virusul a afectat mai puţin grupurile de adulţi în vârstă. Recomandările privind administrarea vaccinului la unele grupe de vârstă au fost formulate conform acestui pattern de îmbolnăvire.

   Din cauza faptului că virusul gripal A/H1N1 a circulat continuu după 1918 până în 1957, foarte multe persoane născute înainte de 1957 au fost infectate iniţial cu subtipul H1N1. Conform teoriei păcatului antigenic originar, aceste persoane ar putea să aibă o protecţie parţială pentru o boală severă în urma infecţiei cu noul virus gripal pandemic A/H1N1 – 2009. În susţinerea acestei teorii este numărul mic de infecţii din Mexic în rândul persoanelor de 50 şi 60 de ani şi puţinele rapoarte din SUA şi Australia privind infecţiile la această grupă de vârstă. Acest fapt ar trebui să influenţeze deciziile şi merită să i se acorde importanţă din punct de vedere imunologic. Planificarea pentru eventualitatea unui nou val de gripă este fondată pe o incidenţă crescută a îmbolnăvirilor în rândul vârstnicilor, dar dacă va continua să se manifeste patternul actual al îmbolnăvirilor, unităţile sanitare ar trebui să se pregătească în vederea acordării de asistenţă medicală persoanelor mai tinere care pot să constituie majoritatea cazurilor. În plus, ar trebui iniţiate studii asupra persoanelor născute în anii 1957–1958 pentru a se evidenţia nivelurile de anticorpi faţă de virusul pandemic H1N1– 2009, cu referire la gradul imunităţii preexistente şi a creşterii acesteia prin întâlniri anterioare cu virusurile din subtipul H1N1. (Informaţii preluate din BASIC, Buletinul de actualităţi săptămânale al INCDMI „Cantacuzino“)