Supravegherea vaccinărilor, siguranţa
vaccinurilor reprezintă componente nelipsite şi vitale ale supravegherii
bolilor prevenibile prin vaccinare. Extinderea fără precedent a imunizărilor prin vaccinare impune specialiştilor care lucrează în domeniu, oamenilor de sănătate publică, cunoştinţe şi informaţii la zi, atât pentru a-şi justifica motivaţia de practicieni, cât şi pentru a informa competent publicul – părinţi, tutori, adulţi – cu autoritate suficientă şi necesară pentru a contracara informaţiile eronate sau rău intenţionate. Supravegherea, monitorizarea siguranţei vaccinului este o specialitate distinctă a farmaco-epidemiologiei, a farmaco-vigilenţei (vaccino-vigilenţa), care supraveghează pasiv siguranţa produselor, medicamentelor, vaccinurilor.
La ora actuală, se consideră că s-a produs „maturizarea“ programelor de imunizare în mai toate ţările globului, ceea ce readuce în actualitate cunoaşterea reală a efectelor vaccinurilor, a efectelor adverse, a limitelor de protecţie specifică (există un gradient), a acceptării raportului costuri/beneficii, real şi convenabil, în termeni de sănătate publică.
Vaccinurile sunt testate de producător, în laboratoare, pe animale de experienţă şi pe voluntari, în trei etape ce se deosebesc prin numărul subiecţilor incluşi în experiment (de la 50 la 10.000), după care vaccinul în cauză capătă licenţa, dreptul de a fi utilizat şi comercializat. Experienţa din anii trecuţi a scos în evidenţă existenţa unor efecte adverse atribuite unor vaccinuri noi (zero efecte adverse în cazul fazei a treia a testării, care numără 10.000 de subiecţi), încât a fost necesar să se instituie o supraveghere susţinută, în vederea detectării reacţiilor adverse rare şi extrem de rare.
Observaţia corectă (John K. Oskander şi Robert Tchen) remarcă faptul că toleranţa pentru reacţii adverse este mai redusă la vaccinuri comparativ cu medicamentele, deoarece vaccinurile sunt administrate unor persoane sănătoase, preponderent copiilor, în vederea prevenţiei, iar medicamentele se administrează persoanelor bolnave, în scop curativ sau preventiv. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
