A trecut mai bine de un secol de la introducerea electrocardiografiei, metoda nefiind depășită până în prezent, în ceea ce privește valoarea sa diagnostică. Desigur, ecocardiografia a reprezentat un enorm progres în materie de tehnici de explorare, furnizând detalii structurale anatomice ale cordului foarte prețioase, dar un bun semiolog, prin intermediul unui examen clinic de finețe, poate acoperi o bună parte din detaliile furnizate de ecograf. Urmărirea în evoluție a pacientului este realizată acum prin examinări clinice repetate, după ce dispunem de o ecocardiografie, repetarea acesteia fiind relativ costisitoare și nu întotdeauna la îndemână.
Patologia cardiacă este dominată în prezent de cardiopatia ischemică. În acest caz, electrocardiograma, fiind ușor de executat, necostisitoare, repetabilă cu ușurință, executată într-un timp minim și chiar la intervale foarte scurte (ore) atunci când se suspectează un accident coronarian (evaluarea în dinamică), este suverană. În schimb, în cardiomiopatii, mult mai rare de altfel, ecocardiografia este cea mai importantă. Chiar dacă un clinician avizat deosebește clinic o extrasistolă ventriculară de una supraventriculară, poate identifica un BAV (bloc atrioventricular) de gradul II cu precizarea tipului Mobitz ș.a., electrocardiograma este de neînlocuit în evaluarea aritmiilor cardiace. Urechea nu poate deosebi o extrasistolă ventriculară autentică de una atrială cu conducere aberantă, dar pulsul jugular, dacă este bine vizibil, poate permite și aceasta. Urechea poate stabili punctul de plecare al extrasistolei ventriculare: dacă originea este în ventricului drept, S1 este foarte estompat; dacă pleacă din ventriculul stâng, avem dedublarea de zgomote caracteristică blocului de ramură dreaptă (BRD). Amintim doar că Wenckebach a descris prin auscultație tipul de BAV care-i poartă numele, confirmat apoi electrocardiografic. Practic, niciun consult cardiologic nu se poate dispensa de electrocardiogramă. Cabinetele medicilor de familie dispun de aparatura necesară. Interpretarea traseului electrocardiografic nu este însă întotdeauna ușoară. Dificultățile sunt uneori foarte mari, chiar și pentru un cardiolog cu înaltă expertiză. Problemele electrocardiografice nu sunt ușor de rezolvat, necesită timp și măsurători, constituie una dintre probele dificile la examenul de medic primar cardiolog. Producătorii de aparatură medicală au venit în ajutorul practicianului, îndeosebi în sprijinul medicilor generaliști, încorporând un sistem de analiză automată a traseului. Sistemul este foarte util, dar atragem atenția că nu sunt rare situațiile în care interpretarea a fost eronată. Din acest motiv, considerăm indicată examinarea traseului electrocardiografic de un cardiolog avizat atunci când există suspiciuni sau când pe buletinul de interpretare automată se semnalează mesajul „anormal”.
Spre exemplificare, traseul alăturat a fost etichetat ca flutter atrial, omițând, în același timp, alterările de fază terminală din derivațiile precordiale. Este recunoscută însă hiperdevierea axului QRS la stânga. Deci, ori de câte ori există o neconcordanță între examenul clinic și buletinul emis automat, se recomandă consultarea unui medic cardiolog. Nu toate electrocardiografele dispun de un sistem electronic de interpretare la fel de performant, iar erorile de soft nu pot fi excluse cu totul.
