Bruce Willis... L-am descoperit în serialul de comedie-dramă „Moonlighting”, jucând rolul detectivului David Addison Jr. și dând replici spumoase atrăgătoarei Cybill Shepherd, care o interpreta pe Maddie Hayes. L-am urmărit cu sufletul la gură în seria „Die Hard”, jucând rolul neînfricatului și creativului poliţist John McClane, și în multe alte filme de succes (de exemplu, „The Fifth Element” alături de frumoasa Milla Jovovich). I-am ascultat vocea ghidușă în comedia „Look Who’s Talking” și în filme de animaţie. Am aflat că s-a implicat și în regia altor filme de succes... Și pentru toate acestea a fost răsplătit cu numeroase premii (lista este prea lungă pentru a le aminti) și cu miliarde de dolari (da, miliarde, nu milioane), fiind al nouălea cel mai bine plătit actor.

Viaţa sa personală este aproape la fel de captivantă precum cariera. A fost căsătorit de trei ori, prima căsnicie fiind cu faimoasa Demi Moore, cu care a avut și trei fiice.

De aceea putem spune că Bruce Willis este o figură reprezentativă în istoria filmului, fiind recunoscut pentru versatilitatea și efervescenţa sa, dar și pentru rolul său în unele dintre cele mai de succes filme din istorie. Din păcate, acum este prezent în știrile din lumea-ntreagă din cauza unei afecţiuni rare de care suferă: demenţă fronto-temporală (FTD).

Un alt fel de demenţă

Diferită faţă de celelalte demenţe (Alzheimer, demenţa vasculară, cea cu corpi Lewy, demenţele mixte sau asociate altor afecţiuni neurodegenerative), FTD are anumite particularităţi specifice: apare de obicei la indivizi relativ tineri (simptomele iniţiale debutează la vârsta de 50 de ani) și este mai degrabă caracterizată prin pierderea controlului asupra emoţiilor și a altor funcţii cognitive (fiind afectaţi lobii frontali).

FTD are un impact iniţial redus asupra memoriei mai largi a pacientului și a abilităţilor cognitive asociate. Acestuia îi este dificil să vină cu următorul cuvânt, astfel că își va încetini vorbirea, în timp ce creierul se va lupta pentru menţinerea fluenţei verbale. De aceea pacienţii se vor lupta să-și transpună sentimentele și emoţiile, în timp ce memoria lor va fi iniţial intactă.

Morfopatologic, lobii temporali și frontali se atrofiază prin acumularea de proteine anormale la nivelul creierului, oarecum similar demenţei Alzheimer. Fiziopatologic nu a fost încă identificată o cauză clară a acestei forme de demenţă. Cercetătorii au identificat o serie de gene care sunt corelate cu apariţia demenţei fronto-temporale.

Din păcate, tratamentul pentru FTD nu este unul de succes. Se utilizează medicaţie antidepresivă, antipsihotică și terapii pentru îmbunătăţirea limbajului și pentru identificarea unor modalităţi alternative de comunicare.

Din păcate, este dezarmant să vezi un astfel de om, atât de activ și prolific, afectat iremediabil și progresiv de o astfel de patologie.