În faza acută a bolii provocate de virusul SARS-CoV-2, suferinţa afectează toate organele și sistemele. Leziunile au la bază distrugerile mai mult sau mai puţin extinse ale celulelor parazitate, alături de o puternică reacţie inflamatorie indusă de fragmentele de înveliș viral. Aceste fragmente difuzează în ţesuturi și pot exercita acţiuni nocive asupra celulelor învecinate, dar, mai cu seamă, generează o ripostă imunologică deosebit de flogogenă: furtuna de citokine. 

Se formează complexe antigen/anticorp atât în circulaţie, cât și în spaţiul extravascular. Inima este și ea afectată, la nivelul miocardului de lucru sau sistemului excitoconductor; în arterele coronare pot apărea coaguli; pericardul dezvoltă mai rar o pericardită lichidiană sau doar frecături pericardice ușor de decelat stetacustic. Au fost semnalate cazuri de pericardită nu doar în cursul bolii, cu evoluţie rezolutivă, dar și după vaccinarea anti-COVID. Se apreciază că inima este afectată în 8-12% dintre cazurile de infecţie cu SARS-CoV-2 (în Diabetes Metabolic Syndrome 2020, 142:47-50, aflăm cea mai pertinentă analiză).

În prezentul material ne limităm strict la afectarea nodului sinusal, care se exprimă prin bradicardie. În 2020, Eluwana  Amaratenje și colab. publică o analiză asupra primei serii de pacienţi cu bradicardie în cursul fazei acute a bolii (Cureus, 2020, 12(6)e:85-99). La cei patru bolnavi, bradicardia (disociaţie marcată puls-temperatură) a apărut în interiorul primelor 15 zile de boală, iar în două cazuri a fost însoţită și de QTc prelungit. Tratamentul, neuniform, a constat în azitromicină, hidroxiclorochină, prednison și tocilizumab. Evoluţia a fost favorabilă, dar se discută și posibilitatea unor sechele.

Prezentarea cazului

O femeie de 54 de ani, nefumătoare, fără antecedente semnificative, este vaccinată anti-COVID cu două doze, conform protocolului. Se află de un an sub tratament cu nebivolol 5 mg pentru valori tensionale la limită (135/85 mmHg, etichetată cu hipertensiune arterială borderline) și cu eutirox 25 mcg – TSH 5,73 (valori normale: 0,25-5) și FT4 0,5 (valori normale: 0,5-1,4) –, endocrinologul diagnosticând o hipotiroidie ușoară, cu o capacitate de efort normală. La două săptămâni după vaccinarea rapel apare o depreciere a capacităţii de efort și senzaţie de vagă oboseală. 

Examenul clinic este irelevant. Valoarea TA 125/70 mmHg, puls regulat – 45/min. S-a suspendat nebivololul, TA rămâne nemodificată, dar bradicardia sinusală persistă (Figura 1). 

Se indică orotat de magneziu și vitamina C. După 20 de zile, ritmul cardiac urcă la 55/min (Figura 2). Pacienta este  asimptomatică. Va fi revăzută.

Discuţii

Dacă bradicardia asociată sau nu cu aritmii ventriculare este cunoscută, bradicardia postvaccinală nu pare să fi fost semnalată. În cazul prezentat, suspendarea nebivololului și corectarea hipotiroidiei (ușoare, de altfel) nu au influenţat bradicardia, pe care o considerăm o complicaţie a vaccinului anti-COVID. În mecanismul său de acţiune, acest vaccin este încorporat ca material genetic intracelular și induce o masivă sinteză de fragmente de înveliș viral. Acesta induce reacţia imunologică având viză protectoare faţă de infecţia virală.

 Fragmentele antigenice de suprafaţă virală circulă în sânge, dar ajung și în diferite interstiţii, unde au efect inflamator. Complexele imune antigen-anticorp au un puternic efect inflamator pe linie celulară. Afectarea nodului sinusal a fost de natură inflamatorie, ca un efect advers al vaccinării. Remisiunea a fost lentă, progresivă. Observaţia în timp va arăta dacă pacienta va dezvolta sau nu o boală durabilă de nod sinusal.