Răsfoind presa din urmă cu câţiva ani, documentând o temă ce viza siguranţa pacienţilor, îmi sare în ochi un titlu. Parcurgând textul, în finalul său, citesc taman un citat dintr-o doamnă doctor, „celebru nutriţionist român”, despre care numai ce scrisesem recent pe o reţea socială: „Dacă bunicii noștri mâncau zilnic mămăligă şi preţuiau făina pentru pâine şi cozonaci ca fiind de sărbătoare, astăzi pâinea a ajuns atât de banală, încât nu îi mai găsim nicio virtute. Dacă tot îngrașă şi are gluten, ce aţi zice să ne întoarcem la mămăliga noastră sănătoasă?”.

Păi ce făcurăţi, doamnă? În 2019 huleaţi pâinea, ridicaţi mămăligii un soclu și, în 2023, vă pozaţi cu ditamai codrul de pâine? Mâini să mai fi avut cucoana, că brandul ce-o poftise la poze avea destulă marfă. E o lungă poveste – și poate o să vină vremea să o spun și scriu – în ceea ce privește reclama pe care au făcut-o medicii, de-a lungul timpului, la diverse produse. Recomandau ţigări, medicamente, suplimente alimentare, pastă de dinţi și câte și mai câte. 

Figuri cunoscute erau racolate de companii și angajate într-o formă sau alta de publicitate plătită. În trecut, șarlatanii își făceau aprig publicitate. Astfel, mulţi profesioniști au simţit un dezgust faţă de această formă de promovare a falșilor vindecători. Legi diverse le impuneau o anumită conduită și un anume dozaj al prezenţei și discursului exhibitor în presă sau în spaţiul public. Era vizat interesul superior al pacientului, și nu interesul financiar al medicului.

Imagini apuse, readuse la viaţă

Medicul și cel aflat în faţa lui construiesc o relaţie. Aceasta se naște atunci când sunt împreună, și nu când unul e printat pe un panou, cu o pâine în braţe, ţinută cu o iubire pe care numai unui prunc i-o oferi, și altul e-n mașină ori pe drum. Iar relaţia este cu atât mai robustă cu cât este întreţesută de încredere.  Altfel, toate figurile mărite la o scară supra-umană mi se par imagini ale unor vremuri apuse. Mămuci și tătuci erau agăţaţi în ’48 pe clădirile din București și, vreme de 50 de ani, din fotografii ireal de mari rânjeau personaje sinistre care ne transmiteau că viaţa e bună, atâta vreme cât ei sunt acolo, sus, și noi, undeva, jos.

Când am văzut-o pe madam doctoreasă și pe reţelele sociale râzând dindărătul unor gigantice pâini, mi-am amintit de ce scria Harari în „Sapiens”, că grâul, orezul și cartoful au domesticit pe om, și nu invers. Prin intermediul unor personaje, fie medic, fie orice specialist dintr-un domeniu care tresaltă la zornăitul arginţilor, companiile dresează populaţia. 129,3 kg pe cap de locuitor – acesta a fost consumul de grâu și produse din grâu, în anul 2020, în România, conform studiului oferit de Food and Agriculture Organisation of the United Nations.

Și crește de la an la an. Analiza consumului de produse de panificaţie oferă o sumedenie de explicaţii. Numai dacă explorăm puzderia de expresii din limba noastră în care este întâlnit cuvântul „pâine”, pricepem cât de adâncită este teama de sărăcie în poporul român. Studiile publicate după o privire atentă a consumului de pâine din România ultimilor ani au arătat o creștere pe măsură ce veniturile scad, și invers. Precum și diferenţa semnificativă între nivelul rural și urban, în favoarea ultimului.

Comportamente atent studiate de producători

Comportamentul alimentar și modelul de consum al românilor, și nu doar acestea, sunt bine studiate de cei care pun pe piaţă produse de panificaţie. Dacă vom fi atenţi – când parcurgem diverse zone ale ţării, chiar și anumite cartiere din marile orașe – și vom privi oferta celor care îmbie la consumul de covrigi, plăcinte sau pâine, vom sesiza că panourile publicitare nu sunt plasate la întâmplare, iar influencerii nu sunt aleși oricum. Toate aceste campanii de comunicare/ marketing au ca fundament, printre altele, și caracteristicile consumatorilor zonali.

Pâinile pe care ni le prezintă doamna doctoreasă, frumos pozată în studio, nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât câteva linguri de zahăr. În imagini arată bine, vor să amintească de pâinile coapte din povești, dar sunt lipsite de conţinutul nutriţional sugerat prin „expert” și efecte vizuale. Pâinea are o străveche istorie și este intim legată de multe dintre momentele cheie ale vieţii, de împărtășirea de celălalt, de însoţire și de amintire. Nu e necesar să o tăiem de pe lista de cumpărături, ci să cumpănim și să înţelegem că ceea ce ne propun cei mai mulţi comercianţi nu sunt decât niște obiecte care doar seamănă cu pâinea.