Pe medici nu îi unesc doar Jurământul lui Hippocrate, preocupările comune în scopul însănătoșirii oamenilor ori cercetările interdisciplinare, ci și profesia în sine, un serviciu medical de calitate presupunând opinia mai multor medici din specializări diferite.
Relaţiile medicilor cu colegii și colaboratorii lor trebuie să respecte o serie de reguli, potrivit art. 71 din Codul Deontologic: „Medicul va trebui să își trateze confraţii așa cum ar dori el însuși să fie tratat de ei. În baza spiritului de corp, medicii își datorează asistenţă morală”.
Pentru ca asistenţa medicală să îndeplinească standardele optime, schimbul de informaţii legate de pacienţi trebuie să se realizeze în timp util și în mod obiectiv. Noţiunea de „timp util” lasă însă loc de multe interpretări. Trebuie avute în vedere complexitatea cazului, numărul de pacienţi ai medicului ș.a.m.d. Practic, nici nu trebuie să fie o chestiune care va dura câteva luni, dar și un răspuns „pe grabă” ar putea aduce o serie de probleme.
Ce se întâmplă dacă un medic are neînţelegeri cu un confrate? Conform Codului Deontologic, prioritate are, în acest caz, concilierea, o formă de stingere a conflictelor în mod amiabil, procedură pusă la dispoziţie de Statutul Colegiului Medicilor din România (CMR). În acest sens, art. 74 spune: „Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputaţia profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept”.
Același document interzice blamarea și defăimarea altor colegi, fiind incluse în aceste noţiuni chiar și critica pregătirii lor medicale, în faţa unor persoane bolnave, aparţinători ori a altui personal sanitar. Deși nu e moral, știm că situaţiile de acest gen sunt întâlnite des, unele reacţii fiind cauzate de numărul mare de pacienţi, de stres ș.a.m.d. Deși în mod teoretic este interzisă această defăimare doar în faţa persoanelor menţionate mai sus, nu cred că un comportament defăimător realizat în privat ar putea rămâne fără consecinţe. Deci, comportamentele de acest gen trebuie evitate în mod clar.
Dacă un medic observă faptul că un coleg comite o serie de greșeli etice ori profesionale care pot aduce atingere imaginii profesionale, atitudinea acestuia trebuie să fie una diplomatică, Codul Deontologic recomandând ca problema să fie rezolvată printr-o discuţie cu confratele aflat în cauză. Cu toate acestea, dacă situaţia nu poate fi rezolvată astfel, medicul este obligat să informeze CMR înainte de a se adresa autorităţilor competente.
Referitor la această obligaţie de a discuta cazul înainte de a anunţa autorităţile competente, cred că aceasta poate ridica probleme de constituţionalitate – liberul acces la justiţie. Practic, orice persoană are dreptul de a depune o plângere, de a chema o altă persoană în judecată ș.a.m.d., iar dispoziţiile prin care se obligă utilizarea altor căi pot reprezenta subiecte sensibile.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
