Recent, în București, a avut loc o masă rotundă organizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) și Asociaţia Română pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF). Aceasta a privit acoperirea vaccinală în România, dar și în comunităţile de refugiaţi ucraineni de pe teritoriul ţării noastre. Experţii prezenţi la dezbatere au semnalat principalele provocări pe care le-au întâlnit în ceea ce privește vaccinarea, dar și eventuale soluţii pentru rezolvarea acestui deficit.

Medicii trebuie să fie proactivi în privinţa vaccinării

Procesul de vaccinare în România a fost funcţional până la apariţia reţelelor sociale și a „experţilor” care au abordat subiectul în acest spaţiu, a subliniat prof. dr. Adrian Streinu-Cercel. În opinia sa, reprezentanţii comunităţii medicale au preferat să nu se expună pe acest subiect în mediul online, cu puţine excepţii (de exemplu, prof. dr. Mihai Craiu), iar această paradigmă ar trebui să se modifice: „Cred că este momentul să fim proactivi în privinţa vaccinării și să o facem constant, nu din când în când. Poate e cazul transmiterii unor mesaje despre vaccinare dinspre Ministerul Sănătăţii și Institutul Naţional de Sănătate Publică. Avem rotavirus mult și avem cu ce să vaccinăm, apoi vine VRS [virusul respirator sinciţial] la adult, în trombă. Trebuie să le spunem oamenilor cum să se ferească de el, pentru că virusurile atacă «în haită». Nu mai vine doar virusul gripal, el se asociază și cu VSR și dă forme urâte. Dacă tot știm, haideţi să facem un pic mai mult”.

Vaccinurile au salvat un număr important de vieţi, au redus considerabil suferinţa și incapacităţile determinate de boli extrem de grave, precum poliomielita, a arătat, la rândul său, prof. dr. Doina Azoicăi. Astăzi însă, deși vaccinarea este pusă sub semnul întrebării de o minoritate, acest lucru poate să afecteze întregul proces de imunizare, consideră specialista: „Ne preocupă faptul că există zone, chiar regiuni întregi, în care se constată goluri imunitare care ar putea să impieteze această luptă a noastră împotriva bolilor infecţioase. Emergenţa și reemergenţa unor boli infecţioase, astăzi, sunt pe primul loc în strategiile de sănătate publică și acest lucru ar trebui să întărească mai mult preocuparea și interesul pentru realizarea cât mai optimă a programelor de vaccinare”.

Scădere semnificativă a acoperirii vaccinale

România a înregistrat o scădere foarte mare a acoperirii vaccinale în ultima perioadă, a atras atenţia dr. Valeria Herdea, președinta AREPMF: „Conform studiilor pe care le-am publicat, avem o scădere foarte mare a acoperirii vaccinale, din păcate, pe ariile de antigene importante. Ezitarea în ceea ce privește vaccinarea a crescut de cinci ori, ceea ce este foarte mult, iar refuzul vaccinal – de aproape trei ori, arată datele unui studiu pe care l-am făcut pe un lot populaţional mare”. 

În acest context, medicul a prezentat și câteva soluţii pentru creșterea acoperirii vaccinale. Prima dintre ele este necesitatea reluării programelor de educaţie medicală în școli. Apoi, dezvoltarea unor programe destinate gravidei: „Acolo se face educaţie la firul ierbii. Gravida este cel mai sensibil segment care poate fi educat și care poate să-și formateze, prin educaţie medicală, deciziile de vaccinare personală, precum și a viitorilor copii – și aici vorbim de riscul de pertussis, care este unul serios, dar și al altor afecţiuni”.

 La fel de importantă este reiterarea valorilor de comunicare simplă, respectuoasă la adresa populaţiei. Nu în ultimul rând, este esenţială existenţa unei legislaţii protective în domeniul vaccinării, consideră medicul. 

Provocările sistemelor medicale

Dincolo de riscul izbucnirii unei epidemii, crizele precum cea a refugiaţilor din Ucraina scot la iveală slăbiciunile și lipsurile care existau deja într-un sistem medical, a atras atenţia dr. Jose Hagan, reprezentant al OMS. El a arătat că o astfel de criză, coroborată cu alte evenimente globale, a dus la migrări masive de populaţie și la extenuarea sistemelor publice de sănătate. O asemenea situaţie are un impact asupra abilităţii de-a oferi imunizare de cea mai înaltă calitate. Aceste goluri, odată apărute, pot duce la riscul izbucnirii de noi epidemii. „Anul acesta observăm o creștere, o reîntoarcere a transmiterii sezoniere a rujeolei. Iar situaţia este similară și pentru poliomielită. Chiar dacă boala a fost eradicată în regiune, există încă o circulaţie a virusului. Sunt cazuri detectate în Ucraina, Londra, Israel”, a transmis reprezentantul OMS.

În acest context, doctorul Hagan a amintit că, anul trecut, OMS a elaborat un ghid privind acoperirea vaccinală în cazul refugiaţilor din Ucraina: „Cel mai important lucru la acel moment a fost să ne asigurăm că sistemele funcţionează corespunzător, pentru a putea detecta izbucnirea unor epidemii prevenibile prin vaccinare”. 

Referitor la acest subiect, conf. dr. Valeriu Gheorghiţă a semnalat câteva dintre provocările cu care autorităţile române s-au confruntat privind vaccinarea refugiaţilor ucraineni: „Trebuie să asigurăm (...) accesul la servicii de prevenţie. Și aici mă refer la vaccinarea copiilor și continuarea schemelor de vaccinare în special pentru rujeolă, tetanos, difterie, polio și pertussis. (...) Însă și aici am constat influenţa mișcării antivacciniste, care este prezentă și în Ucraina. Ne-am lovit de refuzul părinţilor de a-și vaccina copiii din aceleași considerente legate de neîncredere și de problemele de siguranţă a vaccinurilor”.

În acest context, medicul a reamintit că acoperirea vaccinală este deficitară în ţările din bazinul est-european: „Dacă ne uităm la programele naţionale de vaccinare, ţări precum Polonia, Republica Moldova, România, Ucraina au rate inacceptabil de mici pentru rujeolă, pentru vaccinarea antipneumococică, inclusiv vaccinarea BCG. Ca atare, situaţia este una deosebit de serioasă”. În opinia sa, este nevoie de implementarea unui sistem epidemiologic de supraveghere privind apariţia unor focare de boli infecţioase prevenibile prin vaccinare, a unui sistem de raportare a cazurilor identificate și suspecte și de intervenţii în focar.

În România sunt înregistraţi peste 130.000 de refugiaţi ucraineni, dintre care mai mult de 90% sunt femei și copii.