Spectacolul „Steaua fără nume”, în regia lui Vlad Zamfirescu, este limpede, curat, folosind actori cu experienţă, care cunosc dedesubturile piesei și le pun în valoare cu măiestrie.
O piesă mit. Un text care a generat o legendă. Un autor dispărut în condiţii misterioase. Un text dramatic, care are în spate o istorie palpitantă, demnă de un roman poliţist. Replici antologice, într-un ambalaj de piesă modernă.
Spectacolul Steaua fără nume, regizat de Vlad Zamfirescu (care joacă și rolul principal) și găzduit de Teatrul Naţional, este limpede, curat, folosind actori cu experienţă, care cunosc dedesubturile piesei și le pun în valoare cu măiestrie. Personajul principal, Marin Miroiu, nu mai este tânărul profesor extrem de timid. Este doar bine-crescut, mândru de profesia sa, urmărindu-și cu asiduitate visul secret: descoperirea unei stele. Nu e patetic, nici prea sentimental, ci doar lucid. O luciditate consternantă.
Diana Roman, celălalt personaj important al melodramei, enigmatica Mona, care, sosind pe neașteptate, bulversează viaţa bărbaţilor dintr-un orășel de provincie, are tot ce îi trebuie personajului: frumuseţe, exotism, mister și o anumită răceală sofisticată, care o împiedică să înţeleagă lumea în care a nimerit.
Luminiţa Erga creează o domnișoară Cucu destul de potolită verbal, fără exagerări inutile. Nu este nici șleampătă, iar în ultimă instanţă, nu e nici caraghioasă. Este doar extrem de rigidă, redând o imagine veridică a intelectualului de provincie, cu toate frustrările timpului și locului.
O apariţie aparte este Valentin Teodosiu. Masiv, sigur pe el, creează o tipologie de neuitat: meschin, guraliv, o adevărată caţă masculină. N-are nume. E, poate, prototipul celebrului Mitică. Teodosiu face din el prototipul unui slujbaș demagogic, devotat și apărător necondiţionat al regulamentelor, pentru care gara este patrimoniul lui, pe care îl stăpânește cu severitate birocratică. Are o intuiţie pe care o transformă într-o teorie personală: prea multă carte nu e bună. Duce la dezumanizare.
În sfârșit, Grig, jucat de Andi Vasluianu, este copia tipului bogat, superficial, pe care îl vedem des în filmele străine și destul de rar prin locurile frecventate de oameni simpli. Nu are în cap decât distracţii frivole, care îl relaxează de la afacerile pe care le învârte atunci când nu toacă bani proveniţi din moșteniri.
Decorul este aerat, lasă spaţiu de joc. Fabuloasă mașinăria scenei Teatrului Naţional.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
