După cartea cu același nume, spectacolul Evadare tăcută, realizat de Oana Pellea, spune povestea fascinantă a folcloristei Lena Constante, a suferinţelor ei timp de 12 ani, cât a fost deţinută în închisorile comuniste fără să fie vinovată cu nimic. A fost arestată împreună cu soţul ei, Harry Brauner, cu acuzaţia că a făcut parte din grupul lui Lucreţiu Pătrășcanu, care ar fi complotat contra statului, și supusă la aprige și cumplite interogatorii.

        Pe o scenă goală, doar cu un scaun, un microfon și un ecran mare în spate pe care se proiectează desene copilărești (scenografia: Vladimir Turturică), Oana Pellea povestește simplu, auster, uneori impersonal întâmplările groaznice prin care a trecut Lena Constante. Mărturiile ei de la interogatorii se aseamănă cu cele ale unor contemporani, precum I.D. Sârbu. Anchetatori obtuzi, cruzi, care știau că cei anchetaţi nu sunt vinovaţi, căutau cu tot dinadinsul să le găsească vinovăţii și mai ales să le smulgă consimţământul de colaborare. În 1968, la rejudecarea procesului, Lena Constante a fost reabilitată împreună cu soţul ei.

        Este extrem de lăudabil gestul artistei Oana Pellea. Într-o vreme când mai toate teatrele pun în scenă spectacole care n-au nimic din realitatea românească, prin gestul ei, Oana Pellea ne reamintește și ne dezvăluie suferinţele unor oameni care au avut tăria de a înfrunta cu mult curaj opresiunea morală a anchetorilor comuniști.