Sunt atât de multe lucruri de scris despre acest subiect, încât într-o săptămână s-ar putea scrie o nuvelă, dar și o carte. Iar aceasta nu este deloc îmbucurător. Însă, „asta este...”. Am primit în urmă cu două zile un mesaj de la un fost student, care tocmai participase la o „întâlnire colegială”, nu întâmplător menţionată de mine în ghilimele. Noţiunea de colegialitate sau de prietenie este astăzi atât de departe de ceea ce ar fi bine să fie.

„Din nefericire, recent am ieșit cu un grup de prieteni, o parte fiind la medicină, și am discutat de practica de vară. Când am spus că fac practica de vară la «Cantacuzino», a fost motiv de «haz»... Că de ce ai face practică acolo unde catedra de micro este... x, y, z. M-a întristat că unele persoane judecă doar din auzite, și când încerci să le oferi contraargumente nu le ascultă.”

Aceste discuţii nu sunt rare, iar opiniile eronate se transmit atât de ușor. Contramodelele sunt urmate atât de frecvent. La începutul fiecărui nou an universitar, de mai mult timp, am o discuţie preliminară cu fiecare serie în parte, timp de circa jumătate de ceas (însă, probabil, puţini sunt atenţi la ceea ce spun, din păcate).

Printre mesajele pe care le consider esenţiale se numără:

- Începeţi anul II, nu vă gândiţi și nu luaţi în seamă ce vi s-a spus despre activitatea universitară la Institutul „Cantacuzino”. 

- Porniţi la drum fără prejudecată; observaţi, analizaţi, descoperiţi singuri care este adevărul.

- Încercaţi un mod diferit de ceea ce aţi făcut (poate) până acum: observaţi, spuneţi, întrebaţi, ascultaţi; nu vă temeţi să daţi un răspuns pentru că nimeni nu va fi penalizat pentru un răspuns eronat – iar dacă știm ce greșim, putem să corectăm.

Vorbe în vânt

În cursul introductiv le prezint câteva mesaje transmise de studenţi care au absolvit, între care unul care mi se pare cutremurător (nu cred că exagerez). Un fost student mi-a scris în semestrul II că a venit la Institut cu frică și cu certitudinea că nu îi va plăcea microbiologia (din cauza „sfaturilor” aberante primite de la „colegi mai mari”). Dar a ajuns să înţeleagă că erau „vorbe în vânt”, iar studiul la Institutul „Cantacuzino” a devenit o plăcere, o activitate la care a participat cu drag.

Privitor la „întâlnirea colegială de mai sus” mi s-a relatat în continuare: „Persoanele respective nu au făcut microbiologie la «Cantacuzino», ci doar au auzit zvonuri legate de modul de predare de aici. Informaţiile lor erau total fragmentate și denaturate și, așa cum fac studenţii, mulţi exagerează doar pentru a impresiona. Poate că, dacă aș fi fost cu un an mai mic, chiar aș fi putut să fiu și eu puţin pus pe gânduri de cele spuse de ei. Am încercat să le explic că solicitările dumneavoastră sunt justificate și nu sunt deloc absurde, așa cum le făceau ei să pară, însă nu cred că intervenţia mea a avut un impact destul de mare asupra lor. Poate ar fi trebuit să fiu mai «bătăios» în discuţie. Lucrurile pe care le-au spus cu convingere și modul în care le spuneau puteau să influenţeze destul de mult un student mai mic și puteau să creioneze o imagine eronată”.

Cât de rău-voitor să fii și cât de lipsit de bun-simţ, încât să transmiţi un mesaj aberant unor colegi sau viitori colegi, să ajungi să îi faci să le fie frică de o materie importantă și foarte practică, de mare utilitate în prevenirea unor evenimente de sănătate care pot evolua negativ? Evenimente care pot duce chiar și la decesul persoanei în cazul căreia diagnosticul nu se face corect, iar tratamentul cu antibiotice nu ţine cont de principii clasice de la care nu ar trebui să ne abatem*.

*https://roami.ro/wp-content/uploads/2023/06/08_history-of-medicine_2_2022.pdf