Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Starea de sănătate a populaţiei

Viața Medicală
Dr. Gyöngyi TAR vineri, 29 martie 2013

Analiza comparativă a metodelor de evaluare folosite în România şi Ungaria

 

O condiţie esenţială a conştientizării o reprezintă cunoaşterea. Poate fi necunoaşterea problemelor de sănătate unul din motivele indiferenţei, inconştienţei sociale şi politice? Oare factorii decizionali responsabili de politicile sociale, de politicile de sănătate dispun de informaţii satisfăcătoare sub aspectul cantităţii, calităţii şi oportunităţii, privind starea de sănătate a populaţiei şi problemele de sănătate majore ale comunităţilor pe care le reprezintă şi de care răspund? Oare cunosc starea de sănătate a populaţiei suficient de bine, pentru a lua decizii corecte?

   Organizaţia Mondială a Sănătăţii încurajează monitorizarea permanentă a stării de sănătate a populaţiei la nivelul fiecărui stat naţional, dar şi pe plan global, din simplul motiv că aceasta asigură fundamentarea ştiinţifică şi economică pentru deciziile de intervenţie în vederea ocrotirii sănătăţii, prevenirii şi controlului îmbolnăvirilor. Monitorizarea, supravegherea sănătăţii, după concepţia propusă de OMS, constă din două tipuri de acţiuni: prima este bazată pe crearea de registre şi ţinerea evidenţelor complete de pacienţi (pasivă), iar cea de-a doua constă în studii pentru evaluarea stării de sănătate (activă). Monitorizarea stării de sănătate a unei comunităţi sau populaţii permite introducerea planificării, previziunii şi raţionalizării în sistemul sanitar, evaluarea necesarului de servicii de sănătate, definirea priorităţilor în domeniu, pe baza lor conceperea strategiilor de sănătate şi fundamentarea deciziilor de politică de sănătate.
   Conform recomandărilor Comisiei Europene şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este necesară evaluarea periodică a sănătăţii populaţiei la nivel naţional, pentru că astfel se obţin date fezabile despre starea de sănătate, determinanţii de sănătate, factorii de risc, bolile şi modul de viaţă al populaţiei, adică dovezi ştiinţifice pentru politicile de sănătate.
   Specialiştii domeniului şi îndeosebi teoreticienii interesaţi de evaluarea sănătăţii şi designul anchetelor de sănătate au purtat şi poartă şi în prezent ample dezbateri despre avantajele şi dezavantajele fiecărei metode, respectiv se fac recomandări din partea diferitelor grupuri de lucru şi de către specialişti pentru implementarea atât a anchetelor de sănătate bazate pe interviu (HIS), cât şi a celor bazate pe examinare (HES).
   Conform studiilor în care au fost comparate cele două metode, în încercarea de a se defini metoda ideală pentru monitorizarea sănătăţii populaţiei şi de a implementa un sistem european unitar, mai multe echipe de cercetători au ajuns la concluzia că standardul de aur ar fi atins prin combinarea celor două metode – HIS şi HES – şi repetarea episoadelor de evaluare astfel elaborate la intervale de timp regulate, cel puţin din cinci în cinci ani, în funcţie de resursele financiare disponibile, pe eşantioane reprezentative pe plan naţional în fiecare stat al Comunităţii Europene. În concluzie, s-a propus elaborarea unui sistem de monitorizare comun european – European Health Examination Survey (EHES), cu un set de indicatori de sănătate comuni ECHI (European Community Health Indicators), respectiv programul ECHIM (European Community Health Indicators Monitoring).
   Dacă au fost corect şi consecvent aplicate strategiile elaborate pe baza monitorizării sănătăţii populaţiei, astfel bazate pe dovezi ştiinţifice, vor duce la rezultate, adică vor genera un salt cantitativ denumit în literatura anglosaxonă cu termenul mai apropiat de domeniul economic, „câştig“ sau „adaos“ de sănătate.

De ce România şi Ungaria?

   În cadrul unei cercetări mai ample încheiate recent, am com­parat metodele folosite pentru evaluarea, respectiv monitorizarea sănătăţii populaţiei în România şi Ungaria, utilizând metoda reviziei sistematice (după metodologia din Manualul Cochrane) a literaturii primare din Ungaria şi România, aplicând următoarele criterii de selecţie: • derularea anchetei după 1950 • reprezen­tativitatea pentru populaţia ţării respective pe plan naţional • uti­lizarea metodelor HIS sau HES, respectiv combinarea lor • dis­ponibilitatea unor date tehnice şi organizatorice despre anchetă. Excluzând anchetele care nu au satisfăcut toate criteriile, pentru simplificarea analizei comparative a metodologiei aplicate de monitorizare privind sănătatea populaţiei în România şi Ungaria, studiile rămase în portofoliul cercetării secundare au fost sistematizate în trei etape istorice, detaliate în cele ce urmează.
   România şi Ungaria sunt două ţări vecine ale Europei Centrale şi de Est, care au trecut prin mai multe experienţe istorice şi economice comune şi – probabil că nu întâmplător – structura şi gradul de dezvoltare a sistemului sanitar în cele două state în prezent este foarte asemănătoare, se caracterizează prin mai multe asemănări decât diferenţe. Atât problemele cu care se confruntă reforma în domeniul sănătăţii, pe care o încearcă ambele ţări de mai mulţi ani, cât şi ameninţările unui mediu extern concurenţial şi nefavorabil dezvoltării sistemului sanitar, dar cel mai mult declinul stării de sănătate a populaţiei în comparaţie cu media europeană ne îndeamnă să formăm un front comun pentru rezolvarea acestor probleme. A trage concluzii, a învăţa din experienţele, succesul, dar – uneori – şi din eşecul statului vecin poate constitui o economie de resurse proprii, care nici în România, nici în Ungaria nu sunt foarte generos repartizate la dispoziţia sistemului sanitar.
   Pentru a creiona succint o imagine de ansamblu asupra gradului de dezvoltare a sistemului de sănătate al celor două state, inserat în contextul economic actual, s-au sintetizat, în tabelul alăturat, câţiva dintre indicatorii economici, financiari şi de sistem (sanitar), care, în accepţiunea OMS, caracterizează calitatea serviciilor de sănătate. Indicatorii se referă în general la anul 2010, dar unii dintre ei, marcaţi distinct, vizează anul 2009. Pentru a facilita poziţionarea în contextul european, dar şi în cel mondial, au fost cuprinse în tabel şi valorile mediilor regională, respectiv globală.
   Compararea datelor de mortalitate şi morbiditate raportate la OMS, în baza cărora se întocmesc rapoartele de statistică sanitară anuale publicate de OMS, referitor la cele două ţări vecine studiate, arată o evoluţie paralelă evidentă între majoritatea covârşitoare a indicatorilor de sănătate, care este şi mai evidentă în perspectiva ultimilor ani.

Debutul procesului de monitorizare a sănătăţii în România şi Ungaria

   Înfiinţarea, în 1948, a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a orientat, la nivelul ambelor ţări, interesul spre sănătate şi problemele de sănătate. Perioada aceasta s-a suprapus primilor ani de planificare economică socialistă. În România, procesul de evaluare a sănătăţii la modul recomandat de OMS a început cu ancheta de sănătate din 1959. În Ungaria, iniţial s-au organizat mai multe studii regionale, iar decizia organizării primei anchete de sănătate pe plan naţional s-a luat doar în anul 1977: ancheta complexă de morbiditate (KOMOV) s-a derulat timp de un an, iar rezultatele ei au devenit cunoscute în 1979. România a început procesul de monitorizare a sănătăţii populaţiei cu un avantaj de douăzeci de ani.
   Ambele ţări s-au inspirat, la prima anchetă, din metodologia elaborată şi recomandată de OMS, ambele anchete s-au derulat pe eşantioane reprezentative, cu metode care combinau examinarea şi interogarea, totuşi s-au remarcat mai multe diferenţe. Eşantionul a fost mult mai mare în România (18,2% din populaţie), iar în Ungaria de doar 2% din populaţie, precizând că ambele eşantioane au asigurat reprezentativitatea. Durata perioadei de observare statistică a fost mult mai lungă – un an întreg – în Ungaria, perioadă în care cei selectaţi au fost chemaţi şi examinaţi de mai multe ori, s-a urmărit rata mortalităţii în eşantion pe cauze de deces, utilizarea serviciilor sanitare, iar subiecţii din eşantion au fost urmăriţi îndeaproape de un chestor, prin interviuri repetate, la fiecare două săptămâni. În România, pe perioada observării statistice de câteva luni, cei selectaţi au fost examinaţi într-o singură etapă diagnostică, de mai mulţi medici specialişti (internist, chirurg, ginecolog sau pediatru), fără a fi monitorizaţi în evoluţie. În ancheta KOMOV din Ungaria au fost cooptate toate centrele universitare medicale din ţară şi mediul academic, iar rezultatele au fost publice şi accesibile cercetătorilor, pe când în România autorităţile sanitare nu au cooptat mediul universitar şi academic şi rezultatele au fost accesibile doar unui cerc restrâns de utilizatori avizaţi. În ambele ţări, prima anchetă de sănătate a fost şi cea mai amplă şi cea mai complexă care s-a derulat până în prezent.

Perioada de acumulare a experienţei privind evaluarea sănătăţii

   Putem delimita două intervale în cadrul acestei etape, raportat la anul 1989 (momentul răsturnării orânduirii politice), care a provocat transformări majore şi în sistemul de sănătate: perioada socialistă premergătoare anului 1989, respectiv perioada de după 1989.

Înainte de schimbările politice din anul 1989

   În Ungaria, ancheta KOMOV a generat dezbateri referitor la planificarea anchetelor viitoare, la ritmul şi metoda de evaluare aplicabilă prin prisma costurilor, eficacităţii şi a eficienţei. S-a ajuns la un consens: reprezentativitatea trebuie să fie asigurată, dar trebuie aleasă o metodă mai cost-eficientă. Următorul studiu de interes naţional s-a realizat după cinci ani, în 1984, respectând recomandarea OMS. Eşantionul a rămas de 200.000 de persoane, stratificat reprezentativ. Metodologia aplicată s-a schimbat radical: a fost sacrificată componenta HES şi a avut loc o anchetă de tip HIS, derulată de institutul naţional de statistică din Ungaria (KSH); specialiştii din sănătate publică au contribuit doar prin elaborarea chestionarelor şi interpretarea rezultatelor.
   A treia anchetă naţională din Ungaria a avut loc în 1986 pe componenta HIS, dar cu eşantionul redus la 37.500 de persoane, păstrându-se treptele de stratificare. În chestionar au fost incluse întrebări legate de aprecierea subiectivă a stării de sănătate, factori de risc şi comportamentul dăunător sănătăţii. Organizarea a rămas în sarcina KSH, iar rezultatele au fost publicate.
   În România, perioada comunistă din 1959 până în 1989 s-a remarcat prin organizarea, respectând metodologia recomandată de OMS pentru anchete HIS+HES, a trei anchete: • în 1964, la cinci ani după prima, pe un eşantion de 800.000 • în 1983, la 19 ani după precedenta, pe un eşantion de 48.000 • în 1989, la şase ani, pe eşantion reprezentativ de 14.000 de persoane.
   Reprezentativitatea a fost asigurată în toate cazurile prin triplă stratificare, rezultatele au fost prelucrate în structură identică, ca să permită comparaţii. Metoda a fost caracterizată prin disciplină şi rigurozitatea executării planului de investigaţii şi examinări şi toate avantajele anchetei combinate HIS+HES. Deşi s-au obţinut informaţii foarte valoroase prin aceste anchete, ele au fost valorificate doar de un cerc restrâns de avizaţi, probabil din motive politice.
   România a demarat mai rapid procesul de monitorizare a sănătăţii cu metodă HIS+HES, dar ulterior nu a respectat recomandarea de frecvenţă a OMS (la fiecare cinci ani câte o anchetă de sănătate populaţională), în schimb a fost inclusă şi populaţia infantilă. Astfel, România a avut avantajul de a păşi în noua epocă postcomunistă cu un capital de informaţii despre sănătatea populaţiei foarte valoros, care putea fi fructificat în fundamentarea reformelor atât de necesare sistemului sanitar.
   În Ungaria, din 1984 s-a abandonat componenta HES, care a adus o raţionalizare a costurilor, dar a redus din calitatea informaţiilor obţinute (anchete HIS). Acest impediment, al lipsei componentei de examinare, a fost oarecum contracarat prin frecvenţa relativ mare a anchetelor naţionale. Alt avantaj pentru Ungaria a fost publicarea şi mediatizarea rezultatelor, care a făcut posibilă utilizarea lor în scop preventiv şi pentru activitatea de promovare a sănătăţii.

Perioada ce a urmat tranziţiei din 1989

   Experienţa studiilor a condus în Ungaria la concluzia că ar fi utilă elaborarea unei metode standardizate, comparabile cu procedeele altor ţări europene, care poate fi repetată periodic cu un consum de resurse cât mai redus şi care să servească atât decidenţilor din politica de sănătate, cât şi specialiştilor interesaţi, cu informaţii actualizate periodic. Astfel s-au născut studiile complexe după metoda HIS, planificate, reprezentative, cu chestionare tot mai bine elaborate din anii 2000, 2003, 2007, respectiv sfârşitul anului 2009 şi ritmul anchetelor s-a intensificat. Au fost elaborate la intervale regulate rapoarte de sănătate, care coroborează informaţiile obţinute prin anchete cu datele de raportare ale furnizorilor şi instituţiilor sanitare.
   În România postcomunistă a scăzut frecvenţa anchetelor de sănătate. O singură anchetă a mai fost finalizată, în 1997, care a îmbinat componenta HIS şi HES, după care timp de zece ani nu a mai fost evaluată sănătatea populaţiei în cadrul sistemului sanitar. Rezultatele anchetei din 1997 au scos în evidenţă deteriorarea indicatorilor de morbiditate cu 10% şi distanţarea de trendul favorabil al altor ţări europene privind starea de sănătate a populaţiei.
   Prin imboldul proiectelor finanţate din fondurile europene şi impuse de Eurostat în perioada de preaderare, INS a organizat anchetele pe eşantioane reprezentative de tip HIS şi EHIS în 2000, 2003, respectiv 2008, dar ele nu au avut impact medical şi nu şi-au realizat scopul de a pune la dispoziţia decidenţilor din politica sanitară şi a profesioniştilor din sănătate a unor indicatori şi date, care să-i ghideze în luarea deciziilor corecte, deoarece nu au fost comunicate.
   Bilanţul ultimului deceniu: au avut loc anchete la fiecare doi-trei ani în Ungaria, iar în România a fost abandonat – fără prelucrarea rezultatelor, până la această dată – PNESSP, iniţiat în 2007, când trecuseră zece ani de la ultima evaluare. Deşi au avut loc anchete de tip interviu derulate de INS, ele au rămas necunoscute profesioniştilor din sistemul sanitar, decidenţilor şi populaţiei.

Stadiul actual al monitorizării sănătăţii şi al valorificării rezultatelor

Preocuparea autorităţilor din Ungaria pentru monitorizarea stării de sănătate a populaţiei se menţine în continuare, acestea fiind conştiente de faptul că populaţia înfruntă grave probleme de sănătate: mortalitate ridicată prin boli cardiovasculare, prin boli psihice (comportament suicidar), cea mai redusă speranţă de viaţă din Europa. Prin eforturi perseverente ale experţilor şi autorităţilor de sănătate publică din Ungaria, s-au creat premisele unei politici de sănătate coerente, factorii de decizie din domeniul politicilor de sănătate au avut la dispoziţie informaţiile necesare pentru elaborarea şi implementarea măsurilor fundamentate ştiinţific, luate la momentul oportun pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei adulte. Specialiştii de sănătate publică din Ungaria susţin că, în ultimul deceniu, s-a realizat planificarea şi coordonarea politicilor de sănătate şi s-a realizat un consens naţional asupra programului de sănătate denumit „Programul pentru însănătoşirea naţiunii“, reuşindu-se promovarea prevenţiei pe problemele majore de sănătate. În România, au trecut 15 ani de la ultima anchetă medicală despre sănătatea populaţiei.
Ungaria a reuşit să-şi elaboreze propriul prototip de anchetă în decursul ultimelor decenii, perseverează în organizarea periodică (la fiecare doi-trei ani) a anchetelor de sănătate tip HIS, ultima armonizată EHIS. Ciclul de sănătate publică este pus la baza politicilor de sănătate în Ungaria, mai puţin în România. În Ungaria se respectă cele trei etape ale ciclului de sănătate publică, care sunt implementate de către autorităţile sanitare de stat în cursul fundamentării politicilor de sănătate.
Mediatizarea, dispersarea rezultatelor anchetelor de sănătate a devenit din ce în ce mai largă, cu rol educativ pentru sănătate în Ungaria. În România, din păcate, anchetele tip HIS derulate cu finanţare europeană nu au avut parte de mediatizare, nici specialiştii interesaţi nu au aflat de ele, iar PNESSP, care a fost intens mediatizat, nu şi-a atins scopul, a fost compromis şi contramandat. La unele dezbateri profesionale recente, a apărut ideea reintroducerii, în completarea metodei HIS, foarte bine elaborate, şi a evaluărilor periodice bazate pe HES. S-au manifestat şi propuneri privind includerea populaţiei sub 14 ani în studiile HIS viitoare prin chestionare specifice.
 România, până în 1997, a organizat anchete de tip HIS+HES, cu proceduri foarte bine elaborate, pe eşantioane reprezentative, care au furnizat informaţii de o acurateţe ridicată pentru responsabilii de politică sanitară. România a pornit cu un mare avantaj faţă de Ungaria, încă din anii ’60 ai secolului trecut. Din păcate, în ultimii 15 ani, acest avantaj a fost pierdut şi lipsa informaţiilor despre sănătatea populaţiei a crescut instabilitatea planificării în sistemul sanitar, afectat profund şi de frecventele schimbări de lideri de politică sanitară.
   Acest dezavantaj ar fi putut să fie recuperat, dacă în cadrul PNESSP s-ar fi realizat obiectivele desemnate pentru acest program. A fost iniţiat, când era foarte mare nevoie de un program de evaluare a sănătăţii, cu finanţare generoasă, cu premisele asigurate să devină o reuşită, să furnizeze date despre populaţia generală, fără eşantionare, indiferent de vârstă şi calitatea de asigurat. Prin întreruperea programului în faza de prelucrare a datelor (cea mai puţin costisitoare), s-a blocat şansa de a afla dacă PNESSP şi-ar fi atins acele scopuri ambiţioase care au fost fixate la conceperea lui sau ar fi devenit oricum un experiment sortit eşecului. Scopurile PNESSP au fost pertinente pentru orice anchetă de sănătate, dar mijloacele pentru atingerea lor au fost irosite.
   Trebuia făcut un nou bilanţ corect al sănătăţii populaţiei din România, pentru a realiza punctul de plecare pentru ciclul de sănătate. Prin prelucrarea datelor de la persoanele evaluate până la 1 iunie 2008, deci în primele 11 luni, până când s-au prezentat puţin peste zece milioane de persoane la evaluare, s-au obţinut rezultate parţiale, care au fost prezentate la Sinaia, la 14 iunie 2008, în cadrul unei sesiuni de comunicări, în prezenţa ministrului sănătăţii şi preşedintelui CNAS. Prezentarea rezultatelor parţiale şi preliminare ale PNESSP de către specialiştii Unităţii Naţionale de Implementare a proiectului a prefigurat că s-au produs schimbări majore în morbiditatea populaţiei din România faţă de situaţia cunoscută de la anchetele precedente. Au fost prezentate şi unele aspecte ale modului de viaţă şi de alimentaţie ale populaţiei.
   EHIS 2008 a fost ţinut în taină din motive de neînţeles; rezultatele acestei anchete nu au fost transmise specialiştilor şi structurilor din Ministerul Sănătăţii care coordonau PNESSP, nici experţilor din Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, care au aflat ulterior despre derularea şi rezultatele acestei anchete (în 2009, respectiv 2012). Nici chiar experţi ai domeniului, membrii ai Academiei Române, nu aveau cunoştinţă de derularea acestei anchete paralele cu PNESSP în primăvara anului 2008. Nici specialiştii din direcţiile de sănătate publică judeţene, nici publicul interesat nu au aflat despre derularea şi rezultatele anchetei şi, la data actualei cercetări, rezultatele anchetei sunt greu accesibile. Din declaraţiile unor oficiali din sistemul sanitar reiese că totuşi a existat un cerc restrâns de specialişti care au avut acces la informaţiile legate de această anchetă.
   Rezultatele EHIS 2008 confirmă rezultatele parţiale preliminare prezentate în 2008, după evaluarea a zece milioane de persoane în cadrul PNESSP.

Concluzii

   În cursul cercetării, am constatat că, în alte state europene, printre care şi Ungaria, evaluarea sănătăţii populaţiei a fost realizată în mod sistematic, acumulându-se o bază de date, iar rezultatele au fost valorificate în reorganizarea şi perfecţionarea sistemului de sănătate.
   România are de recuperat din dezavantaje: • necunoaşterea detaliată a stării de sănătate a populaţiei • lipsa diagnosticului de situaţie • lipsa coordonării pe termen mediu şi lung a programelor şi acţiunilor de sănătate • lipsa de planificare • risipirea resurselor limitate existente prin incoerenţa politicilor de sănătate.
   În ţara noastră, lipsa planificării şi a analizei în sistemul sanitar a produs şi produce numeroase pagube şi victime; un exemplu recent este reorganizarea şi reformarea sistemului spitalicesc, care a eşuat spectaculos în lipsa unui studiu de fezabilitate premergător bazat pe dovezi ştiinţifice şi fără cunoaşterea realităţilor şi a nevoilor de asistenţă medicală determinate de starea de sănătate a populaţiei.
   Registrele bolilor cronice, care pot furniza informaţii valoroase în planificarea şi dimensionarea serviciilor de sănătate, sunt nefuncţionale sau inexistente în ţara noastră, cu unele excepţii, ceea ce contribuie la un alt aspect negativ al lipsei de planificare: lipsa cronică de fonduri şi medicamente, imprevizibilitatea şi discontinuitatea tratamentelor.
   Ultima evaluare a stării de sănătate a populaţiei (PNESSP) a eşuat şi a generat cheltuieli devenite inutile prin faptul că nu a fost finalizat. Nu s-a desfăşurat pe baza unui plan coerent, nu a respectat o metodologie testată, etapizată cu feedback permanent şi a fost întrerupt în mod neprofesionist, fără o analiză ştiinţifică transparentă făcută de specialişti independenţi, aflaţi în afara oricăror conflicte de interese. Astfel, acest program a fost sacrificat politic şi a generat mai mult consecinţe politice decât avantaje pentru starea de sănătate a populaţiei şi a sistemului sanitar românesc. Toate aceste fenomene sunt responsabile pentru lipsa de dovezi ştiinţifice de la baza reformei sanitare din România, devenite trenantă şi ineficientă.

Propuneri

   În consecinţă, trebuie relansate şi remodelate în România evaluarea şi monitorizarea periodică a stării de sănătate a populaţiei. Se impune adoptarea mai multor măsuri urgente.
   Evaluarea stării de sănătate a populaţiei cât mai rapid, finalizată prin întocmirea unui raport naţional despre starea de sănătate, care să stea la baza elaborării (cu consultarea largă a experţilor pe plan naţional) strategiei de sănătate pe termen lung, cu putere de lege.
   Pe termen mediu, se impune elaborarea şi punerea în practică a unei metodologii proprii româneşti, bazate pe experienţa europeană (compatibilă cu sistemul elaborat de Eurostat, dar fără a se limita la o simplă anchetă prin interviu) de tip HIS+HES prin eşantionare reprezentativă, şi astfel reluarea cât mai rapidă a procesului de monitorizare periodică a sănătăţii în România. Se va ţine cont de faptul că, în ţările dezvoltate şi emergente, câştigă teren bolile cronice netransmisibile, are loc schimbarea de paradigmă, fenomenul noii tranziţii epidemiologice, ce impune regruparea resurselor şi reorientarea atenţiei de la bolile transmisibile către bolile netransmisibile.
   Promovarea sănătăţii trebuie să devină o prioritate naţională, prin concentrarea atenţiei asupra determinanţilor sănătăţii şi promovarea modului de viaţă sănătos, deoarece se cunosc argumentele care dovedesc că prevenirea morţilor evitabile este în mai mare măsură influenţată de schimbarea modului de viaţă, decât de starea sistemului sanitar. Sunt necesare introducerea educaţiei pentru sănătate de la cea mai fragedă vârstă şi consilierea ţintită a bolnavilor, pentru un mod de viaţă sănătos.
   Interconectarea sistemului de evaluare anuală a stării de sănătate a asiguraţilor (examenul de bilanţ obligatoriu şi gratuit pentru fiecare asigurat de pe lista medicilor de familie, prevăzut de Contractul-cadru), gestionat şi finanţat de casele de asigurări de sănătate, printr-un sistem de raportare obligatoriu către structurile Ministerului Sănătăţii responsabile de evaluarea sănătăţii populaţiei. Această măsură ar rezolva problema monitorizării permanente, cu o frecvenţă anuală a stării de sănătate a asiguraţilor; ar fi doar o soluţie parţială, dar este finanţată şi în prezent, deci necesită doar măsuri organizatorice. Ea poate fi standardizată prin elaborarea unui sistem de raportare de date online sau pe baza unui formular tipizat, care să uşureze centralizarea şi prelucrarea datelor.
   Prin introducerea acestor măsuri, s-ar realiza un sistem de evaluare a sănătăţii clădit pe două verigi: • una longitudinală, pentru cei asiguraţi înscrişi pe listele medicilor de familie din reţeaua primară • una transversală, care să cuprindă întreaga populaţie, prin eşantionare pe bază de stratificare corespunzătoare, pentru a asigura reprezentativitatea la nivel naţional, repetată din cinci în cinci ani, care s-ar putea cupla la sistemul european de raportare EHIS.
   Aceste măsuri necesită intervenţii politice bazate pe reconciliere naţională şi consens, deoarece s-a dovedit că, pe lângă cauzele individuale genetice, biologice, comportamen­tale, problemele de sănătate au la bază cauze structurale economice, sociale, culturale complexe pe care sistemul sanitar nu le poate trata.

Soluţie de criză

   Până la realizarea modelului propus mai sus, ca o soluţie la îndemână, care nu ar necesita investiţii substanţiale, propunem prelucrarea datelor colectate în cadrul PNESSP cu instrumente statistice şi informatice moderne, capabile să elimine sau să minimizeze efectul erorilor de metodă. Această soluţie este posibilă imediat şi accesibilă cu resursele actual disponibile, baza de date fiind stocată pe serverele Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.
   În lipsa unei strategii pe termen lung pentru sistemul de sănătate românesc, el va deveni definitiv o victimă a liberei circulaţii a pacienţilor şi personalului medical în Uniunea Europeană ce va intra în vigoare din octombrie 2013.

 

Revizia sistematică a procedeelor folosite în România pentru evaluarea sănătăţii

 

   Prima anchetă din 1959;

   Ancheta stării de sănătate din 1964;

   Ancheta stării de sănătate din 1983;

   Ancheta din 1989;

   Ancheta medicală a stării de sănătate a populaţiei din 1997;

   Ancheta INS SAN 2000;

   Ancheta INS din 2003;

   Programul naţional pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţa primară din 2007–2009;

   Ancheta EHIS 2008 a Institutului Naţional de Statistică.

50 de ani – 9 anchete – 5 anchete cu rezultate cunoscute (patru înainte de 1989)

 

Revizia sistematică a metodelor de evaluare a sănătăţii populaţiei folosite în Ungaria

 

   Ancheta KOMOV 1977–1978;

   Microrecensământul despre sănătate din 1984;

   Ancheta Starea de sănătate – 1986;

   Din 1991 până în 1997, a funcţionat o anchetă longitudinală pe un eşantion reprezentativ;

   Ancheta HIS din 1994;

   Studiul empiric asupra determinismului stării de sănătate a populaţiei (1997);

   Ancheta naţională a stării de sănătate a populaţiei OLEF 2000;

   Ancheta naţională a stării de sănătate a populaţiei OLEF 2003;

   Ancheta pe regiuni MIKROLEF 2007;

   Ancheta naţională ELEF 2009, înglobată în ancheta europeană.

30 de ani – 10 anchete de sănătate

Principalele referinţe bibliografice

1. *** – World health statistics 2011, 2012 WHO, Geneva, 2011, 2012.

2. *** – World Health Survey. Quality assurance standards & guidelines: procedures for quality assurance implementation by country survey teams and quality assurance advisors; World Health Organization, Geneva, 2002.

3. Vokó Z, Vitrai J, Ursicz G, Lépes P. – Egészségmonitorozás Magyarországon a XXI. Században. Mit, miért, hogyan?; Népegészségügy, 1999; 1:28-33.

4. Ionescu, T. – Pe marginea comunicatului de presă al MSP privind Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei; Viaţa Medicală 2006, 879: 3.

5. *** – Ancheta medicală a stării de sănătate a populaţiei 1997, Metodologia anchetei; Ministerul Sănătăţii - Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală, Bucureşti, iunie 1997.

6. Rasmussen N, Eriksson J, Grigore DC, Brînzoi C, Ciocănel B.– Starea de sănătate a populaţiei din România; Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008.

7. Tar Gy, Ábrám Z, Finta H. – Istoricul şi metoda monitorizării stării de sănătate a populaţiei în Ungaria; Acta Medica Transilvanica, 2012; 2(2):7-9.

8. *** – Strategia dezvoltării sistemului naţional statistic şi a activităţii Institutului Naţional de Statistică; INS, Bucureşti 2004.

9. Ádány R. – Megelõzõ orvostan és népegészségtan; Medicina, Budapest, 2006.

10. Vitrai J, Kiss N, Kriston Vízi G. – A magyar egészségügyi szektorban jelenleg használt tervezési eszköztár áttekintése, kritikai értékelése; EgészségMonitor, Budapest, 2010.

11. Tar Gy, Ábrám Z. – Impactul Programului Naţional privind Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei asupra medicilor de familie din judeţul Harghita; Practica Medicală, 2012; VII(28) : 255-262.

12. Vlădescu C, Astărăstoae V, Scîntee SG. - Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului. România. Analiză de situaţie (I). Revista Română de Bioetică 2010; 8(2): 7-16.

13. Aromaa A, Koponen P, Tafforeau C et al. – Evaluation of Health Interview Surveys and Health Examination Surveys in the European Union; Eur J Public Health 2003, 13 (suppl 1): 67-72.

14. Tolonen H, Koponen P, Aromaa A et al. – Recommendations for Organizing a Standardized European Health Examination Survey; Kansanterveyslaitoksen julkaisuja, 2008; 22B: 1-12.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.