Radiaţiile
ultraviolete (UV) sunt radiaţii electromagnetice cu o lungime de undă mai
mică decât radiaţia din spectrul vizibil, percepută de ochi. Spectrul razelor
ultraviolete are lungimi de undă de până la 380–400 nm. Ele sunt cauza celor
mai multe leziuni oculare din spectrul radiaţiilor luminoase.
Ozonul din atmosferă filtrează majoritatea
radiaţiilor cu lungime de undă sub 290 nm. Deteriorarea acestui strat face să
venim în contact cu o cantitate mai mare de raze UV decât în trecut. Între 1 şi
3% din razele UV ajung totuşi la nivelul solului.
Studii recente arată că, în timpul unei zile
de vară, cantitatea de UV este dublă în intervalele orare 8–10 şi 14–16.
Expunerea de scurtă durată la soare rareori cauzează leziuni oculare. În timpul expunerii prelungite la soare, pe cornee
ajung radiaţii UV în cantităţi mai mari şi provoacă leziuni ale primului strat
de celule.
Corneea este prima structură
a suprafeţei anterioare a ochiului şi este transparentă. Ea absoarbe cea mai
mare parte a razelor UV. Efectele nocive asupra corneei sunt cumulative; uneori
se poate produce chiar arsură corneeană sau fotocheratită, care se manifestă cu
dureri accentuate şi scăderea temporară a vederii. Aşa se întâmplă în timpul
eclipselor de soare, când oamenii privesc mai mult spre soare, lângă suprafaţa
apei sau iarna, când zăpada reflectă 80% din radiaţia UV şi, practic, expunerea
aproape că se dublează.
În ariile geografice cu mult soare,
expunerea prelungită poate cauza leziuni cronice pe suprafaţa conjunctivei, primul strat al suprafeţei ochiului
situat în jurul corneei, care acoperă suprafaţa ochiului şi faţa
internă a pleoapelor. Aceste leziuni sunt: pinguecula (depozit alb-gălbui pe
conjunctivă), pterigionul (ţesut inflamator care pleacă din conjunctivă şi
acoperă treptat corneea) sau chiar tumori ale conjunctivei (carcinom
epidermoid).
Şi
radiaţiile UV provenite din surse
artificiale pot provoca arsuri pe suprafaţa ochiului: expunerea prelungită
la solar, lămpi fotografice, lămpi cu halogen, procedurile de sudură.
Deşi radiaţiile UVB (cu lungime de undă de
320 nm) sunt absorbite în marea lor majoritate de structurile anterioare ale
ochiului (cornee şi umoare apoasă), o mică parte atinge suprafaţa anterioară a
cristalinului şi produce leziuni.
Cristalinul este o componentă a
ochiului situată în spatele irisului, transparentă, cu forma unei lentile
biconvexe. Rolul principal al cristalinului este de a concentra radiaţiile
luminoase pe retină, unde se găsesc celulele vizuale. Deşi procesele
regenerative sunt active în primele straturi ale cristalinului şi oferă protecţie,
în profunzimea cristalinului aceste mecanisme lipsesc.
Radiaţiile UVA (cu lungime de undă între 320
şi 400 nm) pătrund şi mai profund decât UVB, intervin în procesele oxidative şi
denaturează ireversibil proteinele şi lipidele membranare din cortexul profund şi
nucleul cristalinian. Proteinele cristaliniene devin insolubile şi cristalinul
îşi pierde transparenţa şi apare cataracta. Cel
puţin 10% din cataracte sunt atribuite efectului nociv al razelor UV.
Radiaţia solară intensă este toxică şi
pentru retină. Retina este o structură oculară formată din mai multe straturi,
printre care cel al celulelor vizuale (fotoreceptorii). Stratul celulelor
vizuale este apărat de epiteliul pigmentar, un strat de celule care conţin
melanină, vitamina E, substanţe carotenoide (zeaxantină, luteină). Acest strat
creează un ecran fotoprotector pentru celulele vizuale.
Copiii şi tinerii sunt mai expuşi la
efectele nocive ale UV, mai ales pentru că petrec mai mult timp în aer liber.
Cristalinul acestora poate fi traversat de radiaţii luminoase (350–400 nm) şi
astfel ajunge pe retină o cantitate mai mare de radiaţii, inclusiv UV.
Aproximativ jumătate din expunerea pentru toată viaţa la UV are loc până la
vârsta de 18 ani. De aceea, este bine ca ei să poarte şepci sau pălării cu
boruri largi în zilele însorite, pentru a reduce expunerea.
Cu vârsta, cristalinul devine mai galben. La
adult, cristalinul absoarbe 100% din radiaţiile sub 400 nm şi radiaţiile UV nu
ajung pe retină decât în cantitate foarte mică.
Radiaţiile luminoase cuprind şi radiaţiile
albastre, aşa-numitele radiaţii cu energie ridicată. Lumina albastră este
produsă de becuri economice, televizoare, computere, tablete, telefoane mobile,
care sunt din ce în ce mai des utilizate. Ea este benefică pentru om dacă este
utilizată în timpul zilei, dar nocivă, în special pentru retină, când este
utilizată seara, înainte de culcare sau în timpul nopţii. Sub influenţa UV, a
luminii albastre şi a deficitului de antioxidanţi şi vitamină C, în celulele
epiteliului pigmentar se declanşează un proces fotooxidativ care lezează aceste
celule şi apoi lezează şi fotoreceptorii. Procesul declanşează o afecţiune a
maculei (zona centrală a retinei, care asigură vederea cea mai clară şi mai
precisă) şi anume degenerescenţa maculară, în care acuitatea vizuală scade
treptat şi ireversibil. Această afecţiune
este pe primul loc între cauzele scăderii vederii la persoane peste 60 de ani.
UVA sunt implicate în mecanismul patogenetic al acestei boli.
Pleoapele au rolul de a
proteja suprafaţa oculară. Pielea şi structurile componente ale pleoapelor sunt
delicate şi pot fi afectate de expunerea la UV. Expunerea prelungită la soare
poate fi cauza dezvoltării unor tumori maligne cutanate: carcinomul
bazocelular, cel mai frecvent, care evoluează lent, dar se poate extinde la
structurile oculare; carcinomul spinocelular; melanomul. Orice leziune pe
pielea pleoapelor poate ridica suspiciunea unei tumori maligne. În astfel de
situaţii, este indicat consultul la medicul specialist oftalmolog şi
dermatolog. Melanomul intraocular este o tumoră malignă extrem de gravă, care
se manifestă prin vedere neclară; uneori, se observă o pată mai închisă pe iris
sau modificări ale formei pupilei.
Toate aceste afecţiuni pot fi detectate în
cursul unui examen oftalmologic care include şi examinarea fundului de ochi. De
aceea, este recomandată efectuarea a cel puţin unui examen oftalmologic pe an.
Este strict contraindicată purtarea
ochelarilor de soare de provenienţă necunoscută („de tarabă“), care nu au
marcaj sau dacă în certificatul însoţitor nu e specificat că lentilele au
filtru UV. Lentila, care este doar închisă la culoare, fără să filtreze radiaţiile
UV, determină midriază, mărirea pupilei şi, astfel, în ochi intră o cantitate
mai mare de radiaţie luminoasă, inclusiv UV, care produce leziuni.
Pentru a preveni aceste efecte nocive ale
radiaţiilor UV asupra ochilor, sunt necesare reducerea expunerii la UV, o dietă
echilibrată, bogată în substanţe antioxidante, şi aportul de suplimente care
conţin substanţe antioxidante, atunci când procesul degenerativ al maculei s-a
declanşat.
Reducerea expunerii la UV presupune evitarea
expunerii directe la soare în intervalul orar 8–16, mai ales vara, purtarea de
pălării sau şepci, purtarea de ochelari cu lentile protectoare.
Radiaţiile UV nu sunt vizibile şi nici nu
dau senzaţia de căldură şi, de aceea, trebuie conştientizată necesitatea protecţiei.
Aşa cum ne protejăm pielea cu creme protectoare în timpul expunerii excesive la
soare, este necesar să purtăm lentile care filtrează radiaţiile UV, fie sub
forma ochelarilor de soare, fie prin lentilele optice cu dioptrii cu protecţie
UV. Ochelarii cu protecţie la UV sunt necesari şi pentru purtătorii de lentile
de contact. Chiar dacă acestea sunt confecţionate dintr-un material cu filtru
la UV, ele protejează doar o arie mică din suprafaţa ochiului. De asemenea,
lentilele protectoare sunt necesare şi când stăm la umbră, chiar dacă radiaţiile
UV sunt reduse în aceste zone; ele pot fi reflectate de suprafeţe.
Există, la ora actuală, lentile heliomate de
ultimă generaţie, care oferă şi cea mai bună protecţie UV, cu un factor de
protecţie solară a ochilor (E-SPF) de 25 (adică ochii purtătorilor de ochelari
sunt de 25 de ori mai protejaţi cu aceste lentile decât fără ele; excepţie face
materialul Orma 1,5, la care E-SPF este 10). Ele absorb mai bine lumina ce
provine din toate direcţiile, fiind mai sensibile la variaţiile de lumină. Cu
alte cuvinte, sunt mai eficiente la lumina indirectă, reflectată de clădiri şi
drumuri şi mai închise la culoare în zilele călduroase. De asemenea, oferă cea
mai bună şi mai durabilă claritate a vederii şi se adaptează rapid condiţiilor
de iluminare: sunt incolore în interior şi colorate în aer liber. Se pot confecţiona
pe orice valoare de dioptrie şi există şi în variante de lentile subţiate. De
asemenea, aceste lentile elimină zgârieturile, praful, murdăria, apa şi
reflexiile supărătoare.
Lentilele protectoare sunt recomandate la
orice vârstă şi pot fi folosite zilnic, pe toată durata anului, dar şi în situaţii
cu expunere evidentă: sporturi în aer liber, sporturi de iarnă, la plajă,
pentru persoane care lucrează în aer liber etc. Dacă protecţia prin lentile
este adecvată, riscurile efectelor nocive ale UV scad semnificativ.
