Cu toate acestea, mai ales în profesiunile medicale și în cercetare, etica este esenţială și trebuie să fie obiect de studiu. Orgoliile, dorinţa de a obţine notorietate și avantaje, din păcate, îi afectează pe unii medici, lucru favorizat de unele promovări dubioase sau de neînţelegerea unor valori. Lucrurile ar fi simple dacă am prelua ce este bun de la societăţile știinţifice medicale din ţările cu tradiţie și, sigur, le-am adapta la condiţiile noastre măcar în spirit.

Când vorbim de o societate știinţifică, trebuie luate în considerare câteva criterii: Adunarea Generală este forul conducător; între ședinţele Adunării Generale, Comitetul Director poate lua unele decizii, dar numai dacă acestea sunt legate de un program anual de lucru stabilit în Adunarea Generală. 

Fondurile societăţii se obţin din cotizaţia membrilor și din sponsorizări. Cheltuirea banilor se face doar pentru manifestările educaţionale organizate de societate. Sponsorizarea unor tineri merituoși se poate face doar la recomandarea unui comitet ales, care să stabilească pe criterii scrise cine merită să fie sponsorizat, în general, pentru o manifestare știinţifică naţională sau pentru vizionarea online a unui congres internaţional.

Alegerea conducerii societăţii trebuie să se facă ţinând cont că în România sunt zece facultăţi de medicină, de unde se pot selecta cadre universitare sau de cercetare care să candideze la respectivele posturi de conducere. Aceasta, deoarece societăţile medicale au ca principal scop educaţia profesională. Din păcate, încă vedem aleși care nu au nicio funcţie didactică sau de cercetare. Pentru problemele administrative trebuie plătit un administrator al societăţii.

Temele manifestărilor știinţifice trebuie propuse printr-un survey al membrilor, pentru a vedea ce este necesar de aprofundat teoretic și, când se poate, și practic. Iarăși, din păcate, se constată subiecte impuse de Comitetul Director al societăţii sau de președinte.

De asemenea, doctori fără titluri didactice sau știinţifice organizează simpozioane sau cursuri. Nu este normal, deoarece pentru a avea o educaţie unitară aceștia nu trebuie să se prezinte pe ei, ci concepţiile știinţifice rezultate în universităţi sau instituţii academice, institute. Societăţile profesionale medicale nu se ocupă de studii clinice, ele sunt societăţi nonprofit. Ele nu trebuie să își sponsorizeze membrii după bunul plac al președintelui sau al Comitetului Director.

Alegerile conducătorilor sunt, iarăși, o materie de dispută. În unele cazuri, pe surse, viitorul președinte al societăţii este cunoscut cu ceva timp înainte. Asta nu pentru că s-ar fi evidenţiat cu ceva, ci pentru că mai mulţi „prieteni” au tras sforile care trebuie. Altă manevră este înscrierea unui singur candidat, fără măcar să existe un barem de voturi, ceea ce face ca președintele să fie oricum votat. Ridicol!

Deocamdată mai bântuie ideea că „orice e posibil”, iar interesul personal uneori este promovat pentru „oameni deosebiţi”... „scopul scuză mijloacele”. Încheiem cu speranţa că se va acorda un rol mai important eticii societăţilor știinţifice profesionale medicale, poate și printr-o implicare a Colegiului Medicilor din România.