Dr.
Dermot Ryan este medic de
familie la centrul medical Woodbrook din Loughborough, Marea Britanie, şi preşedintele
Grupului de asistenţă primară din cadrul Academiei europene de alergologie şi
imunologie clinică (EAACI).
– Cum
a apărut interesul dv. în domeniul bolilor alergice?
– Medicina de familie este o specialitate
complexă, în care trebuie să faci faţă problemelor oricărui om şi să deţii o
cantitate rezonabilă de cunoştinţe din domenii patologice diferite, astfel încât
majoritatea dintre noi ajungem să ştim destul de mult despre foarte multe, în
comparaţie cu colegii noştri de alte specialităţi, care tind să ştie foarte
mult despre puţin. Este o abordare largă a medicinii, bolii şi vieţii, care ne
permite să avem o vedere holistică asupra pacienţilor şi problemelor lor şi să
găsim soluţii de îngrijire individualizate, care ţin cont de dimensiunea fizică
şi psihologică a fiecăruia. Cu trecerea timpului, se poate ca unii dintre noi să
găsim un domeniu al medicinii care ne oferă satisfacţii profesionale mai mari şi,
în felul acesta, ajungem să descoperim mai multe despre acea arie specifică de
practică şi la însuşirea unor deprinderi şi cunoştinte care ne permit să îmbunătăţim
calitatea serviciilor oferite pacienţilor noştri. Interesul meu pentru astm şi
bolile alergice a apărut cam la cinci ani după ce m-am calificat ca medic de
familie în Irlanda. Împreună cu mai mulţi colegi am format, în 1980, un grup
local, care se întâlnea în fiecare lună să discute anumite aspecte legate de
boli şi managementul acestora. La una din aceste întâlniri, ne-am hotărât să stăm
de vorbă despre astm. Mi-am dat seama imediat că nivelul meu de cunoştinţe în
domeniu era foarte limitat şi ca urmare am început să citesc despre astm şi
managementul acestuia şi să am grijă de pacienţii mei într-un mod diferit. Curând
a devenit evident că, într-o perioadă scurtă de timp, folosind un tratament
adecvat, am fost capabil să îmbunătăţesc rapid vieţile celor care sufereau de
această boală. Nu mult după aceea, a fost lansat Grupul medicilor de familie
pentru astm (GPIAG), în care am devenit membru al comitetului de conducere şi,
la un moment dat, preşedinte.
– Cum
aţi extins apoi aria de interes?
– A devenit repede evident că astmul nu era
singura boală respiratorie cronică întâlnită în asistenţa primară, aşa că ne-am
extins orizontul de interes spre bronhopneumopatia obstructivă cronică, rinită,
consilierea pentru oprirea fumatului, pneumonia comunitară ş.a. şi ne-am
schimbat numele în Grupul de asistenţă
primară în bolile respiratorii, care, de curând, a devenit Societatea de asistenţă primară a bolilor
respiratorii, din care a luat fiinţă, în cursul întâlnirii ştiinţifice
anuale din 2000, International Primary
Care Respiratory Group (IPCRG). Ne-am dat seama, în scurt timp, că
ghidurile de îngrijire nu corespund nevoilor din asistenţa primară şi am
recunoscut că este imperativ să dezvoltăm o bază de dovezi pentru soluţii la
problemele care se întâlnesc în medicina de familie. Aşa a apărut catedra de
asistenţă primară a bolilor respiratorii din cadrul Universităţii din Aberdeen,
în 2001. În mod similar, am realizat că este improbabil ca publicaţiile de
specialitate deja existente să accepte spre publicare rezultatele studiilor din
asistenţa primară, aşa că am înfiinţat Primary
Care Respiratory Journal (în prezent npj
Primary Care Respiratory Medicine), a doua publicaţie în lista celor cu cel
mai mare factor de impact din categoria apariţiilor editoriale dedicate asistenţei
primare şi a zecea în topul celor mai bune reviste medicale pe probleme
respiratorii din lume.
– De
ce un grup de asistenţă primară în cadrul EAACI?
– Preambulul de mai sus e întrucâtva
important. O bună parte din patologia de astm şi rinită are substrat alergic;
cea mai severă reacţie alergică (anafilaxia) omoară prin efectul său asupra plămânilor,
aşa încât există o suprapunere destul de mare între alergii şi bolile
respiratorii. Rata incidenţei şi prevalenţei bolilor alergice a crescut
alarmant în ultimul deceniu. Pacienţii noştri nu găsesc soluţii la problemele
cu care se confruntă, ceea ce îi face vulnerabili în faţa şarlatanilor lipsiţi
de principii, care oferă teste nefundamentate ştiinţific şi administrează
tratamente fără valoare terapeutică. Mai mult, majoritatea şcolilor de medicină
din Europa nu au învăţământ de alergologie în curricula universitară şi foarte
puţine programe de perfecţionare postuniversitară privind îngrijirea structurată
a pacienţilor cu alergie se adresează medicilor de familie. Ca urmare, avem o
mare problemă: o cerere uriaşă de servicii adresate unui personal medical
insuficient pregătit să facă faţă acestor nevoi. În acelaşi timp, specialiştii în
alergologie sunt prea puţini, atât în Europa, cât şi în lume. Obiectivele
grupului nostru de interes sunt să aducem în atenţia medicilor de familie
profilul în creştere al bolilor alergice, să dezvoltăm şi să oferim resurse
educaţionale pentru a-i ajuta să îşi completeze cunoştinţele şi deprinderile
practice în domeniu, să acţionăm ca o interfaţă între ei şi medicii alergologi,
pentru o mai bună colaborare în domeniul acordării asistenţei bolnavilor cu
alergii, să facem lobby la nivel european pentru a atrage atenţia asupra
ponderii bolilor alergice şi obţinerea de resurse necesare tratării acestora.
– Cum
se pot înscrie medicii de familie în EAACI?
– Înscrierea în EAACI este gratuită pentru
medicii sub 35 de ani, tot ce trebuie să faceţi este să vă exprimaţi opţiunea
de a deveni membri pe site-ul www.eaaci.org.
Pentru cei peste 35 de ani există o taxă modică, ce poate fi achitată online.
Sunt numeroase beneficii ale calităţii de membru, de exemplu acces gratuit la
trei publicaţii: Allergy, Paediatric Allergy And Immunology şi Clinical and Transalational Allergy.
Există, de asemenea, numeroase şcoli şi cursuri pe diferite aspecte ce ţin de
alergii, precum şi o întâlnire ştiinţifică anuală. Ca medic de familie în Marea
Britanie, eu pot fi şi membru al Societăţii britanice de alergologie şi
imunologie clinică, care are, la rândul ei, un grup de interes pentru asistenţă
primară. În România există Societatea Română de Alergologie şi Imunologie
Clinică, care nu are, în prezent, o secţiune dedicată asistenţei primare.
– Lucraţi
într-un grup de practică. Există vreo consecinţă a interesului dvs. pentru
bolile alergice? De exemplu, ajung la dv. pacienţi cu boli alergice ai celorlalţi
colegi?
– În grupul meu de practică suntem şase
medici de familie, la 9.050 de pacienţi. În Marea Britanie, medicii de familie
oferă şi servicii de pediatrie, obstetrică şi ginecologie, chirurgie generală şi
psihiatrie. Cu toţii suntem medici de familie, dar unii dintre noi ne-am
dezvoltat cunoştinţele şi deprinderile specifice unor domenii anume. Astfel,
unii dintre partenerii grupului oferă servicii de planificare familală, asistenţă
a bolilor respiratorii, alergice, musculoscheletale, diabet sau îngrijiri
paliative. Este o resursă valoroasă, pentru că ne permite să trimitem pacienţii
către un anume coleg din cadrul grupului sau, pur şi simplu, să cerem o a doua
opinie de la unul din ei. Sistemul de sănătate britanic nu acceptă trimiteri „oficiale“
de la un medic de familie la altul, deşi sunt elemente care încep să se
schimbe, precum situaţia cazurilor care necesită intervenţii de mică chirurgie.
Există o ofertă largă de servicii în praxisurile învecinate (suntem, în total,
zece, într-un oraş cu 70.000 de locuitori) şi avem, desigur, consfătuiri
neoficiale privind anumite cazuri sau despre cum anume să ne dezvoltăm
serviciile pentru a putea beneficia cu toţii de pe urma diverselor abilităţi
dobândite. În concluzie, dezvoltarea interesului pentru o anumită patologie
oferă profesionistului din asistenţa medicală primară satisfacţii în numeroase
feluri. Pe plan individual, medicul de familie poate să dezvolte o relaţie
profesională cu grupurile de interes din ţările unde acestea există. Pentru un
praxis, înseamnă că pacienţii vor găsi servicii specializate în proximitate. La
nivel naţional, grupurile sau organizaţiile medicilor de familie cu interes
special într-un domeniu anume pot acţiona ca un catalizator al schimbării,
informării specialiştilor din domeniu cu privire la potenţialul reprezentat de
asistenţa primară, al influenţării ghidurilor naţionale şi asistenţei în
procesul de inovaţie şi dezvoltare a domeniului respectiv. În unele ţări,
grupurile sau organizaţiile de acest fel colaborează cu societăţile naţionale
de medicină de familie (ca în Marea Britanie) sau cu acestea şi societăţile
medicale de profil, în timp ce în altele ele există în interiorul uneia sau
alteia din cele două structuri menţionate. Un lucru este cert, asistenţa medicală
primară trebuie să se adapteze şi să se schimbe pe măsură ce progresul în
medicină avansează. Dezvoltarea unui interes special într-un domeniu anume
poate fi o cale de realizare a acestui lucru.
| Medicii de
familie, dar şi cei de alte specialităţi, interesaţi să publice la această
rubrică sunt invitaţi să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro |
