Guvernul fiecărei ţări este obligat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, prin Convenţia-cadru privind Controlul Tutunului, să-și protejeze cetăţenii în domeniul politicilor de sănătate. În acest sens, guvernele se pot folosi de articolul 5.3 și de ghiduri care permit o protecţie a acestor politici, faţă de interesele comerciale și de altă factură ale industriei tutunului. Un astfel de ghid este Global Tobacco Industry Interference Index 2023.

        Totuși, industria tutunului și aliaţii săi încearcă să submineze măsurile guvernamentale, chiar și pe cele deja puse în practică. Sau să prevină și să descurajeze altele care urmează a fi adoptate. Nu e de mirare că unele guverne fără politici coerente eșuează atunci când intră în contact cu tacticile acestei industrii. Global Tobacco Industry Interference Index, produs de Global Center for Good Governance in Tobacco Control (GGTC), folosind și rapoartele societăţii civile, deconspiră aceste politici pentru 90 de ţări, ceea ce reprezintă 87% din populaţia globului.

        Pentru 80 de ţări s-a făcut o actualizare a acestor interferenţe în perioada aprilie 2021-martie 2023, iar pentru celelalte zece ţări, pentru perioada ianuarie 2019 - martie 2023. În funcţie de scor, s-a creat o ierarhie (Figurile 1 și 2). Cu cât scorul este mai mic, cu atât interferenţa este mai mică, fapt care înseamnă foarte mult pentru ţara respectivă. 

În această scală, 43 de ţări au avut scoruri agravate. Alte 29 și-au ameliorat protecţia politicilor de sănătate printr-o mai mare transparenţă, fără a colabora cu industria tutunului și adoptând politici care au impus o procedură de interacţiune cu această industrie. Doar opt au rămas în poziţii nemodificate.

Tot corigenţi

        România este și aici corigentă, ocupând poziţia 82 din 100 de state evaluate. Concret, dacă privim ce s-a întâmplat în privinţa ţării noastre, observăm că, de exemplu, România și Elveţia sunt ţările care au acordat subvenţii fermierilor și cultivatorilor de tutun. Iar în 2020-2021 Guvernul român a extins termenul de implementare a interdicţiei pentru produsele mentolate, măsură care ar fi trebuit să fie aplicată în 2020. Nu a comunicat acest lucru Comisiei Europene și a continuat să acorde subsidii cultivatorilor de tutun la valori mai mari decât alte subsidii din agricultură.

        Un alt element unde suntem citaţi ca exemplu negativ este participarea membrilor guvernului la evenimente organizate de industria tutunului. Astfel, în 2022, ministrul Afacerilor Interne, ministrul Finanţelor și alţi lideri ai autorităţilor vamale și fiscale au participat la un eveniment privind comerţul ilicit. În plus, în iunie 2022, British American Tobacco a anunţat o nouă campanie, în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pentru toleranţă zero privind vânzarea de produse cu nicotină către minori.

Registrul de Interese și Transparenţă nu mai există 

        România avea un Registru de Interese și Transparenţă, care a funcţionat pe o bază limitată timp de un an și care stipula necesitatea înregistrării grupurilor de interese și dezvăluirea întâlnirilor acestora cu oficialii. Această măsură a funcţionat până la schimbarea guvernului și astfel industria tutunului continuă să fie prezentă în multe evenimente publice. Toate aceste lucruri au fost citate de observatorii care au colaborat la publicarea acestui număr al Global Tobacco Industry Interference Index.

Propunerile experţilor

        Cred că acest semnal trebuie luat în considerare de oficialităţile române. Experţii propun și o serie de direcţii de contracarare a acestor acţiuni și interferenţe ale industriei tutunului în astfel de activităţi guvernamentale. Cred că și pentru Guvernul României, având în vedere poziţia codașă pe care o ocupă, ar putea fi o linie de conduită interesantă. Iată câteva dintre ele:

1. Întregul executiv ar trebui să acţioneze coeziv pentru stoparea interferenţelor acestei industrii și să implementeze articolul 5.3, așa cum au făcut în mod exemplar guvernele din Botswana, Ciad, Filipine, Marea Britanie și Uganda.

2. Stoparea participării și sponsorizării în scopuri caritabile de către industria tutunului. Guvernele nu ar trebui să participe la activităţi sponsorizate de industria tutunului, limitând interacţiunile doar la acele elemente strict necesare pentru control și reglementări.

3. Prohibiţia contribuţiei industriei tutunului inclusiv la campaniile politice. Această contribuţie ar vulnerabiliza de fapt aceste campanii, ducând în final la compromiterea acţiunilor de control al tabagismului sau la ranversarea măsurilor legislative.

4. Denormalizarea și interdicţia reclamei pentru tutun.

5. Introducerea obligativităţii de plată pentru industria tutunului, referitor la daunele cauzate sănătăţii umane și mediului înconjurător prin produsele promovate.

6. Industria tutunului să nu fie inclusă și tratată precum celelalte industrii în privinţa mecanismelor de responsabilizare și regulamentelor corporaţionale.

7. Să existe o mai mare transparenţă (pentru a reduce instantaneu interferenţele industriei) și o mai mare responsabilizare a oficialilor guvernelor și a industriei. Toate interacţiunile cu industria tutunului trebuie înregistrate și făcute publice. Iar industriei tutunului trebuie să i se ceară să declare informaţiile legate de marketing și lobbyul activităţilor.

8. Renunţarea la investiţiile în industria tutunului. Întreprinderile de stat să fie tratate ca orice altă parte a industriei tutunului. Guvernele care renunţă la afacerile cu tutun să-și sporească independenţa faţă de industrie, astfel încât să poată acţiona liber, pentru a proteja sănătatea publică.

9. Respingerea acordurilor cu industria tutunului, guvernele având altfel multiple dezavantaje la încheierea contractelor de colaborare cu aceasta.