Pentru ameliorarea simptomelor determinate de supraîncărcarea cu lichid la pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută decompensată, ghidurile actuale recomandă utilizarea diureticelor cu administrare intravenoasă. Însă, în pofida utilizării unor doze mari de diuretic de ansă, mulţi pacienţi sunt externaţi din spital cu semne clinice reziduale de supraîncărcare de volum, un predictor puternic al răspunsului slab la tratament. În sprijinul acestor concluzii vine studiul DOSE (Diuretic Optimization Strategies Evaluation), care arată că doar 15% dintre pacienţi au avut remisiune clinică completă după 72 de ore de tratament.

Ca strategie de decongestie, a fost sugerată terapia diuretică secvenţială, ce pare a fi mai eficientă decât terapia diuretică de ansă în monoterapie, dovezile decisive fiind însă limitate.

Acetazolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice care acţionează prin reducerea reabsorbţiei tubulare proximale a sodiului. Ea poate îmbunătăţi eficienţa diuretică atunci când este adăugată terapiei cu diuretice de ansă, facilitând astfel decongestia.

Studiul ADVOR (Acetazolamide in Decompensated Heart Failure with Volume Overload) și-a propus să compare incidenţa decongestiei cu succes în rândul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă acută decompensată care primesc diuretice de ansă intravenoase (i.v.) plus acetazolamidă, respectiv plus placebo.

Efecte benefice și rapide

Rezultatele studiului arată că printre pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută decompensată, tratamentul cu acetazolamidă i.v. suplimentar celui cu diuretice de ansă administrate pe cale intravenoasă a condus la o incidenţă semnificativ mai mare a decongestiei în decurs de trei zile de la randomizare, comparativ cu placebo.

De asemenea, pacienţii care au fost trataţi cu acetazolamidă au avut diureză și natriureză mai bune, o spitalizare mai scurtă și șanse mai mari de a fi externaţi fără semne reziduale de supraîncărcare de volum, comparativ cu cei din grupul placebo. În același timp, nu pare să existe o incidenţă mai mare a evenimentelor adverse la cei trataţi cu acetazolamidă.

Beneficiul tratamentului cu acetazolamidă, în ceea ce privește decongestia, s-a menţinut la externare, un procent mai mare de pacienţi fiind externaţi din spital fără semne de congestie reziduală. Studiul actual oferă astfel dovezi puternice care susţin utilizarea acetazolamidei i.v. pentru a obţine remisiunea clinică a insuficienţei cardiace acute decompensate.